Ipocrizie 2.0
Suntem ipocriti. Stiu ca am mai spus asta, dar, ipocrizia pare sa nu aiba final. Poate si pentru ca, uneori, este o combinatie letala intre ipocrizie, frica si prostie. In toate formele ei. Tot blogul asta e ca un jurnal de razboi. Un razboi cu sentimente si vise, ganduri si caderi, genunchi juliti si rani care dor si dupa ce s-au inchis. Si, mai nou, este un jurnal de trairi in vremuri neasteptate. Realizez ca sunt martorul unor momente clasificate drept "istorice", "nemaintalnite", "definitorii". Eu si alte cateva miliarde de vietuitori ai planetei. Din punctul meu de vedere, traim un razboi cu un inamic nevazut si, din acest motiv, terifiant. Un razboi intrumentat cu toate dimensiunile fricii si care, din pacate sau poate din fericire, scoate la iveala nu ce e mai bun in noi, nici ce e mai rau, ci doar ceea ce este de fapt. Pana la urma, dupa un timp, ceea ce este de fapt iese la iveala oricate masti, ironic nu-i asa, ai avea. Cumva cred ca suntem co