Madam Panseluta

Am rugat Viata sa-mi arate Calea. M-a luat de mana, M-a dus la inceputul Drumului Si mi-a spus: Asta este Calea. De aici incolo ai dreptul sa alegi Culoarea si structura pavajului, Materialul si dimensiunea bordurilor, Directia si latimea drumului Ai grija insa cu cine te intersectezi, cu cine te insotesti si peste toate nu construi punti decat peste prapastiile pe care merita sa le treci.

E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati. (Einstein) In fiecare zi suntem supusi in mod constant unui bombardament de "asta se face", "asta nu se face", "asa este de cand lumea si pamantul". Tabu-uri, prejudecati, parerea "lumii" despre una sau cealalta, gura lumii dictand calea pe care trebuie sa mergi. Intotdeauna am inghitit greu sau deloc "trebuie". In baza "uzantelor" fiecare se simte indreptatit sa judece, sa-si dea cu parerea si sa-ti impuna. Fiecare se simte dator sa intre cu bocancii in viata ta, ignorand cu tupeu presul pe care ar trebui sa-si stearga picioarele. De ce sa traiesti frumos daca trebuie sa traiesti "bine"? De ce sa traiesti in lumina daca "lumea" crede ca trebuie sa te tarasti pe sub pamant, cartita orbita de percepte morale si tabu-uri? Am senzatia ca toate aceste incorsetari sociale nu sunt altceva decat o expresie a tatismului, cel mai bun motiv ca sa ne