Roata care toarce
Ne place sa credem ca noi alegem directia si opririle, ne spunem ca noi optam pentru manusa de matase sau maceta. Si universul ne lasa sa opinam in directia asta cu un zambet condescendent in coltul gurii. Pana la urma de ce sa nu lasi "copiilor"bucuria de a crede in propriile puteri? Asta, sigur, in timp ce tu, Univers, organizezi decorurile, actorii si figuratia pentru fiecare. Si intalnirile. Fie ele lectii sau binecuvantari.
Chiar daca uneori nu esti de acord, exista un timp predefinit pentru toate si oameni pe care ii intalnesti. Avantajul parcursului mai lung prin viata este ca la studiile facute de oamenii de stiinta englezi: cu cat esantionul analizat este mai mare cu atat mai surprinzatoare concluzia. In acest caz este mai mult decat o concluzie este chiar o axioma: intalnirile si oamenii care iti ies in cale sau din cale nu sunt intamplatoare.
Uneori tu esti raspunsul la angoasele celuilalt, alteori, cand ai senzatia ca esti la capatul unei fundaturi soarta iti aminteste ca drumurile care par inchise ascund usi catre altceva sau altcineva. Singura conditie este sa lasi in urma ceea ce te tine pe loc sau iti ingreuneaza calea, sa te desprinzi de razboaiele celorlalti si sa abandonezi teatrele bataliilor care nu iti apartin.
Cand nu reusesti sa te desprinzi, Universul iti arunca in cale runele unor intalniri pentru care nu stai ca esti pregatit, pe care le doreai dar nu aveai curajul sa le ceri.
Cand inima si mintea nu se pot decrosa de regretele vorbelor nespuse si ale gesturilor neindraznite, usa catre casa Iepurelui de Martie se deschide si te duce intr-un decor desprins din Serendipity si te inconjoara cu oameni ale caror vibratii sunt similare cu ale tale. Brusc ai senzatia de gasca in cel mai bun sens al cuvantului, vorbele sunt proaspete si sprintare, povestile se creaza din bucati de puzzle si, cumva intuiesti si piesele lipsa.
Golurile si cenusa ramase in urma rugurilor orgoliilor sunt sterse cu zambete si istorisirile celor aparuti brusc atunci cand rascrucile pareau a nu dezvalui drumuri noi.
Intalnirile nu sunt intamplatoare. Cand Universul iti intinde o mana, sau mai multe, iti cere sa ai, la randul tau, deschidere catre cei care ti-au intersectat parcursul si ti-au adus razele soarelui bland de toamna cand crivatul iti zgaltaia usa sufletului. Nimeni nu intra fara rost in viata celuilalt. Ai nevoie doar de o minte eliberata de bagajul prejudecatilor autoinduse pentru a face diferenta intre sticla slefuita si diamant. Si de curajul de a face un pas.
Da, "nu exista intalniri intamplatoare "este un cliseu dar, in acelasi timp, nici macar acest cliseu nu este intamplator. Pentru ca, undeva, dincolo de Calea Lactee o roata de tors uriasa rasuceste si intersecteaza firele tuturor vietilor acestui moment.
Comentarii
Trimiteți un comentariu