Ceata

 

Sunt zile in care totul pare incurcat. Ai senzatia ca timpul se scurge dupa ceasul Iepurelui de Martie, ca Palarierul Nebun a baut din ceainicul Bursucului iar Spanul s-a asezat comod la masa cu Harap Alb la intersectia de drumuri din Oblio. Totul pare anapoda iar oamenii traiesc in zile diferite. 

In astfel de zile te intrebi nu cat este ceasul ci in ce an esti si ai impresia ca si Craciunul s-a razgandit si nu mai vine. Te simti ca si cand ai fi baut gheata carbonica, totul in jurul tau este blurat si incepi sa te intrebi ce este important. Universul nu se osteneste sa-ti raspunda, asa ca primesti de la cei din jurul tau franturi de raspunsuri la intrebari pe care nu le-ai pus. Lucrurile in jurul tau se precipita iar povestile si reactiile celorlati au o evolutie usor halucinanta.

Poate ca zilele de genul asta iti atrag atentia ca viata nu curge niciodata in directia in care vrei tu si ca are propria ei albie in care se misca aparent brownian intre maluri. 

In amalgamul spectrului gri al zilei se invart minciunile spuse pentru ca undeva se intrevede teama de reactia ta cand vei afla adevarul, se adauga picaturi din licoarea fricilor autoinduse, si tot stocul de autosuficienta a clientului "spiritual"care cere un betisor sa amestece zaharul inexistent in cafeaua artizanala. Ai senzatia ca ceata zilei de toamna tarzie s-a transferat in ganduri si in gesturi. 

Si, din nou, incepi sa te intrebi ce conteaza. Ce ne face fericiti. Ce este important. A fi sau a avea? Imagine sau substanta?  

Intr-o astfel de zi tragi aer in piept si deschizi cutia Pandorei sperand ca pe fundul ei vei gasi amintirea zilelor in care soarele stergea urmele lacrimilor neplanse. Tragi aer in piept si treci prin spectrul furiei si al neputintei, prin dezamagire si resemnare. Le dai la o parte si cauti in coltul cel mai intunecos al cutiei piesa lipsa din puzzle-ul prieteniei. Acea piesa care se conjuga cu brate deschize in intampinarea ta si cu imbratisari stranse atunci cand ceata umeda te inconjoara.

Iti doresti sa intelegi si iti doresti sa opresti turbillonul angoasei. Iti doresti relaxarea pe care ti-o da caldura vorbelor bune si adevarate si blandetea de ciocolata calda a Craciunurilor trecute.

Iti iei inima in dinti si intrebi: Ce conteaza si ce ramane cand ceata se risipeste si Iepurele de Martie iti da ceasul inapoi?