Mirare

Cred ca motorul omului este curiozitatea. Iar curiozitatea este declansata de mirare. Intai ne miram si apoi apare si intrebarea: “ de ce?” .

E un mecanism la care nu ne gandim prea des. Ba chiar din contra. Incercam sa impunem si sa ne impunem lipsa mirarii. Fara sa realizam ca momentul in care incetam sa ne miram de ceea ce ne inconjoara, bun sau rau, este momentul in care ne blazam. 

Sigur, uneori mimam blazarea, fie pentru ca asa de bine, fie pentru ca se impune, fie pentru ca asa ne imaginam ca devenim interesanti in ochii celor a caror atentie o cautam. In momentul in care afirmam "nimic nu ma mai mira" si credem afirmatia, in acel moment am ucis curiozitatea si, odata cu ea, cretivitatea si lumina din ochi.

Lumina care ne insoteste din copilarie, lumina care se hraneste cu nou, cu dorinta de a afla, cu bucuria descoperirii si cu linistea pe care ti-o dau prietenii si iubirea.Lumina asta se stinge atunci cand incetam sa ne miram. Odata cu ea dispare si drumul. Ca o corabie a carei carma s-a rupt la impactul cu stancile.

Interesant este ca ne plangem ca ne simtim fara rost, ca nu mai gasim directia, ca nu mai stim cine suntem, suntem nefericiti si nu mai gasim motivede bucurie. Ne avantam in lumea materiala, ne implicam in "a avea" sperand ca acolo vom gasi ceea ce cautam.

Dar nu ne luam timp sa facem un pas in spate si sa cautam piesa care ne lipseste. Suntem gri si dezinteresati, privim atent asfaltul si din ce in ce mai rar padurea si cerul. Si repetam obsesiv : Nimic nu ma mai mira". 

Dar cum ar fi sa ne mire? Cum ar fi sa redescoperim mirarea? Mirarea in fata vietii care pulseaza in jurul nostru. Uimirea fiecarui rasarit si a fiecarui apus, a cerului pe care se vede clar Ursa mare, surpriza unei batai de inima si a imbratisarilor calde.  

In momentul in care redescoperi mirarea curiozitatea navaleste in mintea ta de mana cu bucuria revelatiei si incepi sa vezi. Incepi sa vezi, incepi sa simti si, mai ales sa mirosi. Sa mirosi toamna si primavara, sa simti apropierea Craciunului in plina vara si sa te bucuri de fiecare clipa traita la intensitate maxima.

Atunci cand redescoperi mirarea, gasesti piesele lipsa din puzzle, drumul reapare si viata iti aduce oameni dimineti, oameni de drum lung si pe tine. Fiecare mirare este urmata de un "de ce"care te pune in miscare si te scoate din masa de oameni gri.

Uimirea in fata fiecarei zile atrage soarele si culorile celorlalti. Dechide ochii, mira-te, priveste si absoarbe clipele asa cum se insiruie. Clipele sunt pretioase iar drumul se creaza cu fiecare pas, cu fiecare uimire si cu fiecare "de ce".

     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise