Cutia cu maimute
Cand hardul computerului crapa de informatie, o transferam pe un hard extern. Cand sifonierul sta sa cada de cate haine sunt in el, le mutam pe cele da iarna sau vara, dupa caz, in cutii si le stocam in boxa. Dar ce faci atunci cand mintea sta sa-ti explodeze de scenarii, intrebari si persoane? Ce faci atunci cand te-a durut, si ti-ai ocupat spatiul cu persoane toxice si cand te-ai simtit folosit si, totusi, nu vrei nici sa intorci celalalt obraz si nici sa platesti cu aceeasi moneda? Le debarasezi si pe ele intr-o cutie. Cutia cu maimute. Nu este o paralela cu teoria darwinista a evolutiei. Ci doar un spatiu incapator pe categorii. Este in acelasi timp "oubliette-ul" creierului si sufletului si o sursa de personaje si analogii. Capacul cutiei este unul interesant si, in general cu sens unic: o data intrat primesti o identitate ca in Second life si, chiar daca mai primesti cate un update pe ici pe colo, nu mai poti iesi. Devii un personaj al unor episoade de telenove