Cafea si panselute

 

Sunt dimineti in care Universul iti da ce ai nevoie. In acest caz, zambete, oameni reali si o senzatie de "ne stim de mult, din alta viata". Si cafea. Cafea cu vibratie pozitiva si o panseluta desenata in latte.

Dimineti in care nu te poti abtine sa zambesti si locuri in care persista amintirea soarelui de vacanta si in care cafeaua are gust de chiul de la ora de matematica. In cazul meu chiul de la sinusoidele comportamentale ale autosuficientei. 

Am cautat loc de parcare in apropierea cafenelei - garsoniera si, cand deja credeam ca azi nu, Cristi, barista-ul pe care am aflat intre timp cum il cheama, mi-a facut semn si m-a dirijat sa incap intr-un loc de parcare aproape in fata. Zambetul lui era insotit de zambetul unei fete frumoase care s-a prezentat: Eu sunt Danuta. Tu esti panseluta?". 

A fost suficient pentru ca ziua inceputa nu tocmai bine sa se lumineze si sa inceapa sa miroasa a vacanta la Civitta Vechia. Brusc, locul mic de pe trotuarul din fata cafenelei a devenit spatiu pentru prieteni. Cred ca exista acolo un "je ne sais quoi"care aduna zambete si conversatii ramase in suspensie intr-o alta viata si reluate cu firescul unei prietenii reinnoite desi abia ai cunoscut  "ïn viu" persoane vazute doar pe grupul de cafea cu unicorni in care ai fost invitat de curand. 

Cand am primit si latte-ul cu o panseluta dedicatie, dimineata a parut ca se dizolva intr-o stare de bine si atemporalitate. Pe trotuarul cafenelei - garsoniera, lumea se dovedeste a fi foarte mica si populata cu oameni care musca cu bucurie din prospetimea diminetii. 

Masina care se apropie si soferita care lasa geamul in jos si striga ca vrea o cafea si care se dovedeste a fi sora geamana a Danei. Si, din nou, "Ëa e panseluta." "tu esti Panseluta? . 

Si, din nou, pe trotuarul ingust se face un grup de o energie neobisnuita si total iesit din tiparul gri in care ne-a plonjat "preventia"de Covid. Probabil ca senzatie de bine chiar de aici vine. De la comportamentul normal pana acum cateva luni si care acum, in ochii celor care ocolesc de departe grupul, este total deplasat. 

Intr-o lume a fricii personale si induse, interactiunea cu oameni si mai ales cu oameni frumosi este pilula de sanatate mintala. Iar la cafeneaua - garsoniera stocul este bogat. Bogat in cafea buna cu miros de Alice in Tara minunilor, bogat in conversatii si zambete si bogat in unicorni. Si cred ca poate fi epicentrul unei revolutii. Cea a normalitatii anormale in imperiul fricii.

Pana atunci, savurez cafeaua, ma bucur de diminetile cu zambete largi si fac stocuri de ganduri de curcubeu, unicorni si energie buna. Borcane intregi pentru momentele in care crivatul realitatii gri ma apasa. Pentru ca frica fuge de prezenta soarelui in suflete iar griul nu este in spectrul curcubeului.  

#emoziacoffeemanifesto

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Lectii de la viata