Crizanteme

 

Miroase deja a iarna si, totusi, toamna nu si-a epuizat paleta de culori. Astazi mi-a scos in cale piata de flori. O piata inundata de culorile si texturile crizantemelor. Mari si ciufulite ca niste copii abia treziti din somn sau ca niste stele coborate pe tulpini dupa ce au adunat toate nuantele de galben, portocaliu si mov. O mare de culori in care te afunzi si te lasi purtat de mirosul delicat intr-un alt timp al unui univers din care frica a disparut.

Toamna tarzie te lasa sa te bucuri de soarele difuz si de toate culorile pe care le poti absorbi si te indeamna sa-i gusti strugurii si vinul, gutuile, dulceata si placinta cu dovleac. Te inconjoara cu bucuria incapsulata in crizanteme si se aseaza cu tine la o cafea.

Iti aminteste ca ai nevoie de cafele cu scortisoara si aroma de dovleac si de lucrurile mici care activeaza serotonina. Iti ofera un buchet de crizanteme ciufulite si iti spune inca o data povestea Phoenix-ului care renaste de fiecare data. Iti spune ca tristetea nu este iremediabila iar natura revine la viata in fiecare primavara. Te lasa sa-ti deschizi sufletul si sa picuri vorbele nerostite in ceasca cu latte. Te indeamna sa visezi in continuare si sa crezi in tine chiar si atunci cand drumul pare a avea numai rascruci si, din nou deschide paleta de culori ca sa-ti inmoi sufletul si gandurile in ele si sa le descoperi gustul. 

Toamna tarzie te inconjoara cu lumina blanda a unui soare din ce in ce mai slab si cromatica spectaculoasa si iti presara in cafea aroma curajului de a continua chiar si atunci cand totul pare in zadar. Sta cu tine la sueta, iti aminteste tot ceea ce ai uitat despre tine, iti promite ca totul va fi bine si ca visele nu sunt inutile. Te lasa sa hoinaresti printre crizantemele din piata de flori si iti promite ca mirosul si culorile lor te vor insoti pana in primavara.

Te ridici si pleci cu bratele pline de flori si cu sufletul imbatat de tonurile sperantei. Intorci capul si zambesti catre toamna tarzie care ti-a deschis poarta visurilor.