Postări

Totul va fi bine

  Cand sufletul iti este plin de lacrimi, cand iti vine sa strigi durerea si te opresti pentru ca nu crezi ca ceilalti pot intelege, cand ai ajuns la capatul compromisului si tot mai faci o incercare, cand tot ce iti doresti este ca sa te dai jos din caruselul care se invarte tot mai repede si cineva sa iti spuna macar o data multumesc, cand orice efort pare inutil si cand acolo unde ar fi trebuit sa fie intelegere este doar aroganta, ei bine, exact atunci iti doresti o minune. Iti doresti o feliuta de film de Craciun doar pentru tine. O minune care sa-ti incalzeasca sufletul acolo unde indiferenta a crescut straturi groase de gheata. Stii ca filmele de Craciun sunt doar filme, multe dintre ele pur comerciale, stii ca minunile nu se intampla in fiecare zi, insa tu chiar ai nevoie de ele. Iti doresti ca basmele cu zane sa fie reale macar o data si iti lasi imaginatia sa zboare pe un taram unde magia sta in fiecare zi cu tine la masa. Nu este un refugiu in fata realitatii. Esti perfect c

Angajez unicorn

Imagine
Atunci cand simti ca nu mai poti. Atunci cand fiecare cuvant cade ca o grenada. Atunci cand nu mai vrei  sa dai explicatii mintilor inchise. Atunci cand stii ca cel din fata ta te aude dar nu te asculta. Atunci cand simti ca explozia este aproape si, paradoxal, tot ceea ce iti doresti este sa dormi chiar si cu capul pe birou. Atunci cand iti impingi limitele dincolo de ceea ce credeai ca se poate si inca nu ti se pare suficient. Atunci cand reactionezi ca un Hopa Mitica la impulsurile derivate din frustrarile celorlalti. Atunci cand ajungi la o intalnire in locul si la ora potrivite dar cu patru zile mai devreme. Atunci cand mintea iti da scenarii inspirate din desenele animate cu Betty Boop. Atunci cand razi ca sa nu plangi si iti amintesti constant ca nu totul se face la cald. Atunci cand imaginatia ta bate de departe metaversul. Si, mai ales atunci cand accepti ca orice ai face privirea celorlalti nu depaseste varful propriului nas si cand te impaci, greu, cu faptul ca anumite luc

Cand totul in jur …

Imagine
 Cand totul in jur pare sa se prabuseasca, asculta. Asculta si mergi in directia in care pare ca nu e nimic. Cand totul in jur pare sa se prabuseasca taci. Taci pana cand vei gasi directia. Accepta inevitabilul, lasa lacrimile sa curga si opreste valul de furie care creste in tine. Tipa daca vrei dar alege calea spinilor pentru ca este singura care dreneaza puroiul. Nu iti place si, cu siguranta nu e deloc in zona ta de comfort. Nici pe departe. E calea la care te uiti cu teama. Ai mai fost pe acolo, ai si cicatrici care stau drept marturie. Te-a mai sfasiat durerea si te-a pus in genunchi.  Stii deja ce te asteapta. Si stii ca durerea e diferita. Ca nu va sfasia in acelasi loc. De data asta cicatricile vor fi mai adanci. Vor sangera mai mult timp. Va dura mai mult cicatrizarea.  Poate, de data asta iti dai voie sa plangi. Sa tipi si sa dai cu pumnii in pereti.  Poate de data asta lasi durerea sa treaca prin tine si sa spele fierea adunata din incrancenare si parerile celorlalti. Poate

Camp minat

Imagine
  Sunt ca un soldat ratacit pe un camp minat. Nu imi amintesc cum am ajuns acolo. Ma intreb daca nu cumva este doar o simulare, un escape room cu spatii largi si explozii programate. Esti dezorientat, nu mai stii unde este sus si unde este jos, daca cerul este la locul lui si pamantul este o baza solida. stii doar ca fiecare pas poate detona o amintire veche, o frustrare acoperita cu un strat subtire de poleiala sau nodurile bine innodate ale cuvintelor nerostite.  Stiai ca intr-o zi va trebui sa faci ordine in gramada de lucrusi ascunse sub pres si sa indepartezi scheletele din dulapuri. Ai amanat nu neaparat din lene ci, pur si simplu, pentru ca ai sperat ca ceva sau cineva va face ordine pentru tine. Si ai strans. Ai adunat in ani si ai pus in devalmasie durere, lacrimi, cuvinte inghitite si frustrarile capului plecat si ale "filosofiei" lui "mai bine sa am liniste decat dreptate". Ai ras ironic dar ai aplicat tehnica lui "sa fie bine, sa nu fie rau". T

Nu inteleg

Imagine
  Uneori nu inteleg. Nu inteleg in ce directie ne indreptam. Am impresia ca cineva a sabotat busola si plutim in deriva pe o mare de orgolii si ambitii marunte. Cautam idealuri spre care pretindem ca ne indreptam. Cu cat mai greu de atins, cu atat mai bine. Avem cel putin un motiv intemeiat pentru procrastinare. Nu te va mustra nimeni ca nu ai reusit sa indeplinesti o misiune imposibila, nu-i asa? Ba chiar vei primi felicitari pentru ca ai ales sa cauti “ indicii” in cutumele acceptate. E mai usor sa disimulezi lipsa directiei atunci cand te impastii, pardon implici, in cat mai multe cauze, grupuri si comisii, cand pare ca esti intr-o permanenta cautare a noului si a impactului social. Mimezi compasiunea si spiritul de echipa ca sa acoperi “ ubi bene ibi patria”. Iti alegi un hobby sau mai multe sau poate chiar ai o pasiune si aderi la un grup. Chiar daca nu rezonezi cu ce se intampla acolo sau cu abordarea, zambesti ipocrit si preferi sa te “ integrezi” in loc sa-ti spui parerea. Nici

Cum definesti linistea

Imagine
  Cum definesti linistea? Cum poti pastra pacea? Si nu ma refer la pacea mondiala. Nici macar la cea de la granite. Cum poti cuprinde in palme starea de plutire oe care ti-o da linistea inceputului de zi, a inceputului de an? Ora in care esti tu, cu tine si vantul, soarele nefiresc pentru momentul din an si cerul. Cand totul doarme si timpul lare suspendat. E o stare intre asteptare si relaxarea celui care a lasat rucsacul la intrarea intr-o alta dimensiune. Te uiti in jur si iti spui ca este cazul sa incepi sa inveti. Sa inveti sa iubesti. Sa incepi cu tine. Sa deschizi ochii si sufletul catre ceea ce credeai ca nu este posibil, ca nu este stilul tau, ca nu tinse potriveste. Sa dai deoparte prejudecatile si tiparele prestabilite si sa accepti ca iubirea  are multe forme. Sa realizezi ca tu esti prima ta responsabilitate. Si sa iti asumi. Sa-ti asumi ca ceilalti vor numi asta egoism, ca societatea iti va baga sub nas piramida de valori din care ea castiga cel mai mult si ca ti se va at

Un alt final..

Imagine
  Un alt final de an. Inca cateva ore inainte de schimbarea anului. Din nou graba, agitatie, pregatiri, cumparaturi, cadouri si disperarea izvorata din vinovatia celui caruia i-a trecut timpul printre degete. Compensam cu urari "inspirate" lipsa de atentie, absenta din vietile celor despre care spunem ca sunt importanti pentru noi. Ne pansam cu exces de atentie si cadouri frumos impachetate remuscarile. Ne ascundem de noi insine in spatele pachetelor cu continut din ce in ce mai scump, ignorand constant nevoile marunte ale sufletului. Ne impodobim incercand sa simtim "spiritul"sarbatorilor si ne aruncam in valtoarea evenimentelor mari si mici, iar la finalul zilei adormim obositi evitand astfel o discutie cu noi insine.  Numai ca, pe ultimii metri ai anului, Universul ne bate pe umar si ne aseaza usor fortat la o masa pentru doi in cafeneaua din bula de netimp. Stii ca celalt scaun va fi ocupat tot de tine. De cel pe care l-ai evitat din momentul in care ai inceput

Sala de spectacol

Imagine
 Sunt momente in care ne "tragem sufletul". Ne asezam pe treptele sortii si ne permitem cateva clipe ca sa reflectam asupra vietii. Sau, ca sa nu sune a vorba mare, asupra fragmentelor care ne impacteaza si pe care nu ne dam voie sa le analizam, sa le decantam.  Daca avem noroc, soarele isi face aparitia si ne incalzeste obrajii iar cerul isi imbraca albastrul de duminica si scoate cativa norisori pufosi la promenada, lasandu-i sa pluteasca agale pe deasupra capului nostru. Soarta, induiosata, ne mangaie pe cap si ne schimba perspectiva. Stie ca ne este mai comod sa percepem timpul si viata cat mai liniar. Trecut, prezent si viitor. O evolutie gandita in 2D. Pentru ca e mai simplu. Sau asa pare. E mai comod si mai usor de inteles. In plus, poti sa pozitionezi trecutul si viitorul in locuri diferite. Pe rafturi diferite intr-o camara cu experiente. Numai ca, atunci cand te asezi ostenit pentru o clipa pe treptele sortii, ea iti da o cafea, iti schimba unghiul din care privesti

Elixir

Imagine
Cand viata iti da lamai… Ai zice ca e cazul sa faci limonada. Sau, mai bine, le dai pe o bucurie pentru suflet. Inchizi usa in fata cotidianului si alegi o intoarcere in timp. Intr-o lume suspendata in muzica. O muzica care se revarsa de dincolo de veac. Veche si actuala cu puterea calatoriei intre lumi. Patrunzi pe urmele istoriei in spatiul sacru al unei catedrale care a ascultat ariile de sute de ori pana cand s-au impregnat in ziduri.  Iti dai voie sa visezi si iti lasi sufletul sa pluteasca. Iti lasi simturile sa leviteze si gandurile sa se aseze singure.  Nu ai nevoie de mult. Ai nevoie de cateva picaturi de altceva. Un altceva care iti da energia de care ai nevoie ca sa continui. Ai nevoie de continutul fiolei de bine care indeparteaza zgomotul cotidianului. Sterge pentru cateva clipe tot ce scoate intunericul din tine. Iti da timp. Timp cu si pentru tine. Te lasa sa iti raspunzi pana si la intrebarile pe care inca nu le-ai pus.  Uneori, in tumultul in care parca ti-ai pierdut b

Pana cand ne vom revedea...

Imagine
 Uneori nu poti. Nu mai poti sa zambesti atunci cand te simti sfasiat pe dinauntru de o durere care stii ca nu va trece. Stii din experienta ca se va atenua, dar, tot experienta iti spune ca nu isi va toci ascutisurile. O vei lasa sa se acopere de praf si vei incerca sa aduci "good vibes only" ca sa o invelesti. Numa ca, ce sa vezi, exista anumite dureri care nu se lasa invelite. Iti rup o bucata de inima si o consuma lacom cat inca mai bate. Degeaba incerci sa te pansezi cu "ai facut ceea ce trebuia facut", "e mai bine asa", "nu te mai gandi la doar la tine". Nu merge. Nu are cum. Oricat ai incerca. Tu si ceilalti. Indiferent daca pansamentele vin din empatie, mila sau, pur si simplu, din zona lui "asa se face" si din dorinta de a bifa un "imi pasa" la fel de fals precum bijuteriile de aur vandute la colt de strada. Dupa toate incercarile constati ca nu poti. Ca ochii ti se umplu de lacrimile neplanse si frustrarile vorbelor

...si mai ai nevoie...

Imagine
 ...si mai ai nevoie de momente cu tine. Nu neaparat departe de "lumea dezlantuita" si nici intr-o chilie de manastire in varful unui munte. Ai nevoie insa de momente in care pui totul in hold. Apesi butonul si lasi tumultul sa se miste in voie in jurul tau. Blochezi canalele de intrare, iti iei o cafea si te uiti in jur. Asta, evident, dupa ce te-ai uitat in oglinda. Nu ca sa vezi daca ai asortat bine outfit-ul zilei ci, pur si simplu ca sa te vezi. Tu pe tine cel pe care nu l-ai mai vazut si auzit de mult. Ai fost atat de prins in deadline-uri, urgente si rezolvarea problemelor celorlalti incat te-ai pus pe tine pe silence. Asta cand nu ti-ai dat ignore. Ai preferat sa pui plasturi cu sclipici pe "bubitele"celorlalti refuzand sa asculti vocea care iti spunea ca esti la fel de ipocrita ca si ei. Sau, poate, esti doar intr-o faza de genul "mai bine sa am liniste decat polemici".  Numai ca, ce sa vezi, "linistea" asta vine la pachet cu frustrari s

Inefabil

Imagine
Exista un moment in care intelegi definitia inefabilului.  Ti-ai fi dorit sa ramai nestiutor, sa amusini doar sensul dar sa nu simti intelesul. Numai ca, viata nu prea iti lasa loc de joaca cu dictionarul emotiilor. Te lasa o vreme sa te prefaci ca nu intelegi, dar, atunci cand considera ea ca este momentul, iti varsa tot continutul glosarului in inima si in suflet. Asata doar asa ca sa intelegi ca nu este unul si acelasi lucru.  Si, atunci cand crezi ca le-ai dat de cap, ca le-ai pus la loc in lexicul vietii, te confrunti cu inefabilul. Iti ia ceva timp sa te prinzi de asta, pentru ca tu esti ocupat sa ingheti cuvintele nerostite si sa ascunzi lacrimile neplanse in oublieta de la capatul deznadejdii. Nu poti si nici nu crezi ca ai avea cum sa dai glas amestecului de durere, dezamagire, vinovatie si neputinta. Ai plange cu lacrimi si vorbe dar aerul subtire din jur si judecatile celorlalti nu ar face decat sa amplifice dorul si durerea. Stii ca ai facut ceea ce trebuia facut. Stii ca u