Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2021

Povestile cafelei

Imagine
 Fiecare zi este un recipient pentru povesti. Un recipient in care Universul aduna vorbele, gesturile, zambetele si lacrimile, reusitele si incercarile, clipele de fericire si cele de restriste. Fiecare zi este compusa din milioane de povesti adunate intr-un puzzle urias.  O bucatica din acest puzzle se compune din franturile de poveste pe care le auzi dimineata intr-o cafenea garsoniera.  Imi plac diminetile la cafea si imi place garsoniera. Nu pentru ca ar avea cea mai buna cafea din lume. E buna, foarte buna, exista si alte locuri in care cafeaua este exceptionala dar carora le lipseste sufletul. Le lipseste stralucirea care te face sa mai stai putin chiar si atunci cand esti contratimp.  Imi plac diminetile in care barista te asteapta deja cu flat white si imi plac oamenii care intra mai grabiti sau mai relaxati, veseli, abatuti sau doar plictisiti, in spatiul cu miros de "Jocul de-a vacanta". Ii simti dupa cum comanda cafeaua: espresso pentru cei grabiti, aflati la coada

Viata si moartea

Imagine
  Viata si moartea. Dincolo de sensul filosofic, ne definesc pietrele de hotar ale trecerii prin lume.  Nuntile, botezurile si inmormantarile, treimea laica prin care ne raportam destinul. Momente in care adevarurile ies la suprafata. Mai mult sau mai putin in clipele fericite. Dar, inmormantarile sunt diferite. Sunt momentele in care mastile cad. In fata inefabilului ne punem intrebari existentiale si, cumva, uitam disimularile langa paleta de farduri a zilei. Inmormantarile sunt esenta paradoxului existentei noastre. Cand esti in mijlocul "actiunii"este greu sa privesti intregul de pe margine. Uneori, insa, Universul iti da capacitatea de a fi in acelasi timp actor si spectator. Actor e mult spus. Ma precis echipa tehnica.   Moartea corpului fizic ar trebui sa aduca liniste si sa aduca impreuna oamenii care te-au iubit. Numai ca realitatea este foarte departe de ideal. Moartea degradeaza. Un corp transportat intr-un sac de plastic, o alegere seaca a coparseului si obsesia c

Cand viata te ia pe sus

Imagine
Uneori viata ne ia pe sus. Pur si simplu. Iti pune o mana pe umar, te scoate din zona de comfort si te arunca in centrifuga. Nu te intreaba daca vrei, daca poti, daca ai chef sau daca esti pregatit. Iti spune "respira adanc"si iti da un bobarnac. Nu ai timp sa intrebi de ce, nu ai timp sa te lamentezi si nu ai timp sa te agati de zona de comfort. E ca uraganul care a luat pe sus casa lui Doroty in Vrajitorul din OZ. Prins in vartej realizezi ca povestile sunt adevarate si te intrebi unde vei ateriza.  Si, pana la urma, nu locul in care ajungi este important ci cum te adaptezi la el si cum atragi forta tornadei. Cand viata te ia pe sus iti da o alta perspectiva, iti arata unghiuri pe care nu aveai cum sa le vezi pana atunci, sau pe care le-ai ignorat. Asta pana cand ele devin, brusc, singurele tale optiuni.  Cand ai senzatia ca esti in deriva si ca naufragiul este iminent, viata te scoate in afara a ceea ce stiai, in afara rutinei pigmentate cu mici deviatii programate. Si aco

La granita dintre viata si moarte

Imagine
  Granita dintre viata si moarte este extrem de subtire. Este un adevar pe care il stim sau il intuim dar nu ne este comod sa ne gandim la cele doua fete ale monedei. Pana cand Universul ne obliga sa privim atent.  Abia atunci te intrebi ce ramane? Ce conteaza cu adevarat? Unde si cine esti cand nu mai esti? Cand corpul fizic paraseste lumea pe care o stii intr-un sac. Nu ai raspunsuri. Nu poti decat sa incerci sa intuiesti. Nu poti sa definesti. Oricat ai incerca, si oricat ai cauta in cartile sfinte, indiferent ca vorbim de Biblie, Coran, Talmud, parca nu este suficient. Mintea refuza sa treaca dincolo de ceea ce stim. Chiar daca suntem initiati sau doar ne place sa credem ca suntem, mentalul are dificultati in a explora ceea ce se afla dincolo de viata. Asa ca se agata de ceea ce ramane. De ceea ce ne dorim sa ramana. Cand Universul decide sa-ti arate cat de fragila este granita, incepem sa intelegem. Este unul din dusurile reci de care avem nevoie. Intelegem sensul expresiei "

Nopti cu ninsoare

Imagine
  Nu imi place iarna in oras.  Iarna in "metropola" inseamna trafic blocat, mormane gri de zapada care dispar uneori abia in aprilie, primari luati pe nepregatite si eterna scuza: "iarna nu-i ca vara". Cu toate astea, tarziu in noapte cand ninsoarea se aseaza peste orasul cu strazi golite de starea de alerta, ma gandesc ca “ ninge ca in povesti” nu e chiar o expresie de elev corigent la romana. Zapada care se aseaza calm peste masinile inghesuite pe locurile mult disputate si peste blocurile cu lumini razlete aduce cu ea promisiunea unui basm. Caderea linistita a fulgilor aseaza pace peste zbuciumul zilei si panseaza cu amintiri de oameni de zapada ranile angoaselor induse.  Cand nu mai stii care este drumul si cand realitatea este blurata de presiunile care incearca sa te inregimenteze in batalionul pasind cuminte in cadenta impusa catre sacrificarea liberului arbitru, Universul iti trimite un fulg de nea, o armata de cristale delicate care se astern usor alb si ta

Eu cred

Imagine
Nu sunt habotnica. Nu sunt nici o necredincioasa. Nu iubesc templul si nici nu ii servesc slujitorii. Cred insa, in gesturile mici care aduc fericire intr-o inima intristata, cred ca Universul se bucura atunci cand hranesti un flamand, indiferent daca este vorba de hrana spirituala sau mancare pur si simplu si indiferent daca este vorba de om sau animal, cred ca binele se multiplica si se ramifica atingand distante nebanuite, cred ca oamenii se cauta si se gasesc atunci cand este menit sa li se intersecteze drumurile, cred ca oportunitatile apar cand te astepti mai putin si cred ca suntem creati cu putere de regenerare. Nu cred ca este nevoie sa bati siruri de matanii ca sa iti demonstrezi credinta si nici nu cred ca pomenile trebuie facute de ochii celorlalti. Cred ca binele se face in tacere si ca trebuie sa incepi prin a-ti face bine tie si cred ca ajutorul cu de-a sila este vecin cu violul. Traim intr-o lume in care credinta creaza negustori si induce intoleranta. Sigur, nu e ceva

O zi la inceput de an

Imagine
Timpul e o conventie. Sau, mai bine zis, curgerea liniara a timpului este o conventie. Dar ne defineste normalitatea si ne creaza repere. Ne raportam la timp cand ne este bine sau rau. "Timpul vindeca", "timpul le rezolva pe toate", "avem timp pentru tot". Uneori, ne dam timp. Alteori intrezarim acordul tacit al curgerii si ne cream timp. Ultima secunda a anului care trece este mai lunga decat suntem pregatiti sa acceptam. Cand anul se schimba, agatam tot ce a fost rau in coltul ultimei clipe si deschidem usa sperantei. Incercam sa ne amintim daca am respectat traditia: rosu, nou, bani, chei de masina, bijuterii, sampanie, vasc...si la final incercam sa repetam in gand lista de rezolutii.  Iar timpul ne lasa sa credem ca facem totul intr-o secunda. Ne lasa sa credem si apoi ne da o zi. O zi in care isi suspenda curgerea ca sa ne lase sa privim. Sa privim inapoi sa adunam in palme cele bune si sa proiectam dorintele peste granita firava dintre ani.  Ne-am o