Madam Panseluta

Imi plac provocarile. Si, de curand cineva m-a provocat sa fac o lista cu cele cinci lucruri care te fac sa te simti iubit. Genul de provocare care te starneste pentru ca in primul moment te gandesti ca cinci e mult, ca nu ai cum sa gasesti atat de multe. Te gandesti sa abandonezi dar ceva nu te lasa sa o faci. E mult prea incitanta ideea.  Asa ca, te asezi comod cu o cafea si un biscuit, dai prejudecatile la o parte si scoti din sipetul cu comori momentele in care ai simtit iubire. Iti amintesti toate actele de iubire, ale tale si ale celorlalti si iti dai voie sa pasesti intr-o zona de comfort psihic pe care ai evitat-o in alergatura dupa cotidian.  Iubirea are valente multiple si, pentru fiecare dintre noi, fiecare gest are alte semnificatii. Uneori cele mai simple gesturi si cele mai directe sunt deformate de lentilele unui mod de gandire prestabilit. Si atunci nu mai stim sa gasim ceea ce ne face sa ne simtim iubiti. Ne pierdem in labirintul vorbelor inutile si a privirilor latera

Exista conversatii care te fac sa-ti reevaluezi asteptarile si modul in care vezi lucrurile.  Evident ca te enervezi, pentru ca, in astfel de situatii exact asta este intentia interlocutorului. Daca, insa, reusesti sa treci de prima unda de soc fara sa ai reactia vanata de cel din fata ta, realizezi ca, in spatele cuvintelor aruncate ca o incarcatura de alice, exista un adevar frustrant care, de fapt a provocat discutia "sincera". Paradoxal, tocmai cei care nu ti-au dat nici o sansa, nici macar o farama, iti spun ca tu esti cel mai castigat. Si, pentru ca ipocrizia sa fie se mai palpabila, afirmatia vine in contextul in care ei au furnizat acul care trebuia sa te tintuiasca in insectarul uitarii sau al esecului. Subtextul este ca tu ar trebui sa fii recunoscator pentru ca soarta te-a favorizat.  In astfel de momente totul tine de antrenament. De cat de rapid reusesti sa disimulezi greata si de cat de iute afisezi masca de "uau, ai dreptate, cum de nu m-am gandit pana acu

 "Alege un partener căruia să nu fie nevoie să-i explici ce-și doreste sufletul tău. Alege pe cineva care te face să te simți liber să fii tu însuți care te încurajează să fii tu însuți.” Vorbe auzite candva si ramase adanc in minte si in suflet. Mai ales ca intr-un timp al mastilor si al fake-ului ridicat la rang de principiu indemnul asta este echivalentul inceputului unei vanatori de unicorni.  Nu realizezi ca dorinta de real, adevar si spatiu personal intr-o relatie este vecina cu utopia decat in momentul in care citesti sau auzi astfel de cuvinte. Sunt vorbe simple, care ridica praful gros asternut peste visele din adolescenta. Vise pe care le-ai considerat copilaresti, de o naivitate extrema si le-ai lasat in fundul cufarului cu papusi.  Ai pasit in valtoarea sociala si te-ai adaptat adunand masti de zi si noapte, masti de asertivitate si rezilienta, adaptate fiecarei trepte ierarhice si sociale, ba chiar asortate cu tinuta. Te-ai obisnuit sa-ti alegi hainele si relatiile de