Madam Panseluta

Uneori ploua cu ganduri. Le-si lasat in asteptare si acum danseaza in jurul tau, intr-un joc de-a v-ati ascunselea. Vrei sa le prinzi si iti scapa printre degete cu agilitatea unui pisoi aflat in explorarea spatiului. Nu mai stii de unde sa le iei, iti incurca sensul si directia puzzle-ului pe care il crezi imaginea ta, pleaca spre fereastra sufletului si apoi se razgandesc, se intorc si te privesc ironic provocandu-te sa-ti amintesti. Ti se aseaza pe umeri cu hohote de ras si le simti mai grele decat par. Ti se pun pe pleoape aducand cu ele imagini de mult uitate sau puse bine la pastrare, locuri, oameni si decizii. Sau ceea ce credeai tu la un moment dat ca inseamna o decizie.  Fiecare adiere de amintire le ridica iar in vazduh doar pentru a le lasa din nou sa cada, bland si aprig in acelasi timp, in mintea ta. Incerci sa privesti dincolo de ele, dar ceata fina a picaturilor de ganduri te inconjoara si te constrange sa le privesti atent si, mai ales sa le asculti acum. Pentru ca acum

  Avem toate cheile. Intotdeauna se afla in buzunarul interior al jachetei. Problema este sa nimerim usile potrivite. Si sa nu ne grabim sa le deschidem pe toate in acelasi timp. Se face curent iar oportunitatile au tendinta de a testa usile deschise. Nu pentru ca ar vrea sa fuga. Doar se joaca de-a v-ati ascunselea cu spiritul si, uneori cu rabdarea noastra.  Universul ne da cheile dar usile trebuie sa le deschidem noi. Iar ordinea in care o facem este importanta pentru ca, fiecare portita ne poarta pasii pe un drum sau altul in viata. Nu sunt toate la fel: unele sunt din lemn masiv, altele din sticla sablata, pal, barne sau din otel inoxidabil. Mari sau mici, texturi si culori diferite, largi si inguste cat sa te strecori cu greu prin deschizatura. Nici yalele nu seamana, iar, uneori, cheile nu par a se potrivi. Mai ales atunci cand crezi ca poti schimba ordinea si alegi doar usile fatoase. Interesant este ca, oricat de pregatit crezi ca esti, si oricat de bine ti-ai pregati strategi

  Uneori e stramt in tine. Corpul parca iti limiteaza libertatea de miscare. Esti tu si altcineva in acelasi timp. Ai vrea ceva dar nu stii sa definesti ce iti doresti. Te simti incorsetat de sforile nevazute care iti directioneaza pasii intr-o directie impusa de un papusar care iti sufla parul de pe ceafa si iti spune ca el stie mai bine. Si mai sunt si firele subtiri care vin din nivelul karmei personale sau colective. Ai vrea sa te desprinzi, dar itele subtiri taie rani adanci in carne si deschid plagi pe care le credeai inchise. Nu mai tii minte cand ai acceptat prima legatura. Nici macar nu esti sigur daca a fost in viata asta. Probabil ca a aparut cu primul "nu ai voie", sau "asa zice toata lumea". Ai acceptat din nestiinta , nepasare sau comoditate. Apoi, pentru echilibru, ai acceptat si altele devenind inca un numar in inventarul de marionete sociale. La un anumit moment ai primit si un upgrade de automatizare si ai inceput sa te misti ghidat pe suprafete si

 Ne place sa credem ca suntem mici demiurgi. Ne mandrim cu faptele bune pe care le facem, daca nu in fata celorlalti macar in sinea noastra. Ne place sa credem ca suntem motivati de compasiune si, uneori, chiar suntem. Sau macar incercam. Undeva, adanc in noi, sta ascuns un erou, un salvator. Indiferent daca este vorba despre omenire sau doar despre sufletul nostru. Uneori, salvam un animal aruncat in strada. Alteori, fara sa stim, aducem alinare acolo unde furtuna a lasat rani adanci.  Surprinzator, actiunile marunte au cele mai profunde ecouri. De multe ori gesturile sunt involuntare, mana care poposeste pe umarul incovoiat vine dintr-o miscare spontana, precum covrigul intins direct catre colegul de banca din scoala generala. Cumva, atunci cand ne dam voie sa nu ne mai supraveghem fiecare gest, subconstientul iese afara intr-o pauza mare a sufletului. Sigur ca nu toate gesturile spontane sunt din spectrul compasiunii. Exista si cele care sunt la o distanta de ani lumina de aceasta.

Cineva spunea ca fiecare act de magie are plata lui. Universul pastreaza echilibrul. Nu poti doar sa primesti. Trebuie sa dai ceva la schimb. Mai devreme sau mai tarziu.  Poti incerca sa te eschivezi. Sa te joci de-a amnezia selectiva. Dar, la un moment dat, universul va restabili echilibrul. Si nu stii niciodata daca va echilibra balanta unui singur act de magie sau pe toate simultan. Sigur, poti oricand sa spui ca tu nu ai capacitati magice si tema asta nu are legatura cu tine. Esti sigur? Esti convins ca magia nu face parte din viata ta? Poate ar trebui sa te uiti mai bine in tine si in jurul tau. Simplul fapt ca existam este un act de magie. Fiecare dimineata si fiecare luna plina este un act de magie. Fiecare obstacol pe care il depasesti este un act de magie iei ceva insa dai ceva la schimb. Libertatea de expresie vine la pachet cu asumarea. In spatele fiecarui castig se afla o nota de plata. Chiar daca uneori, uitandu-te in jur crezi ca soarta are favoriti, ei bine la o privire

 Exista oameni pe care credem ca ii cunoastem bine. Uneori chiar de mult timp. Insa, la un moment dat realizezi ca perceptia ta despre ei si a lor despre tine sunt asemeni siluetelor intrezarite prin geamurile sablate. Multa vreme nu sesizam acest aspect. Ii stim si gata. Lucram impreuna sau mergem la cafea, relationam in limitele socialului, zambim, ni se zambeste inapoi si ...cam atat. Apoi, ceva se schimba. Nu stii cum, nu stii cand dar, brusc intelegi ca, de fapt tot ceea ce ai crezut ca stii este atingerea unei umbre. Ai intrezarit o silueta prin geamul sablat al prejudecatilor, vorbelor si actiunilor celorlalti si, preocupat de propria cadenta, nu ai avut timp sau poate nu ai acordat timp unei priviri mai atente. Ai luat de bun ca pe o mancare gata mestecata. Ai preferat sa crezi ca totul este spre binele tau sau ai renuntat sa te lupti cu tunetul descarcat in permanenta asupra capului in momentul in care indrazeai sa ai opinii.  La un moment dat ajungi sa iti contesti instinctul

 Exista conjuncturi in care Universul iti cere sa faci o alegere. Iar el nu are niciodata teme usoare. Asadar, exista momente in care trebuie sa alegi intre iubire si frica. O optiune dificila pentru ca fire nevazute te trag in ambele directii. Poate daca ar fi trebuit sa alegi intre dragoste si ura ar fi fost mai usor intre doua directii opuse. Dar, intre iubire si frica... ei bine nu este atat de simplu, pentru ca fiecare exista in cealalata. Iubim si ne este frica sa pierdem ceea ce iubim, pe de o parte si, in acelasi timp, ne este frica sa intram intr-o iubire noua. Alegerea este grea pentru ca ne obliga sa exploram toate fatetele si sa deschidem toate usile pe care am fi vrut sa le stim doar inchise. Desi nu pare, frica este mult mai la indemana. E mult mai usor de inteles si, in plus, efectele sunt imediate. O recunosti in respiratia intretaiata a angajatului care se grabeste in celalt capat al orasului pentru un fleac uitand de restul indatoririlor. O mirosi in ochii plecati si

  Sarbatorile, zilele de sarbatoare au o cadenta speciala. Ca si cand timpul mangaie cu maini blande asperitatile vremurilor si toarce in fuior de matase linistea. totul se impleteste cu o nevoie acuta de introspectie si un vant domol care aminteste sunetul valurilor in asfintit. E un moment fara intrebari. doar raspunsuri intuite dincolo de liniste.  E o liniste vie, care picura peste suflet pacea unei manastiri ascunse in munte. Nu tine de religie sau credinte. Este doar un moment in care mana blanda a Universului iti transmite ca esti protejat in timpuri tulburi. Miroase a primavara si a libertate, a zari nesfarsite si a ganduri bune, a cozonac si soare pictate in culori de amintiri. Iti este bine si Universul iti deschide o fanta catre speranta unui maine debarasat de angoase. Timpul isi incetineste mersul pentru o zi. O secunda astrala pe care ti-o ofera impreuna cu invitatia de a privi bine inauntrul tau. Stii ca acolo este izvorul sperantei si puterea de a merge catre limanul vi