Venetia din noi
In fiecare dimineata ne privim in oglinda. Verficam. E bine? E bine. Apoi, din raftul de masti o alegem pe cea potrivita pentru ora zilei, intalnirea catre care ne ducem, colegii de serviciu, ceilalti soferi din trafic, "partenerii"de statii de metrou. Apoi, inca o data: E bine? E perfect! Ne-am obisnuit cu mastile in straturi successive, intr-atat incat incepem sa ne identificam cu ele. Sunt masti guralive, persuasive, tacute, intelegatoare, evidente, disimulante, descurcarete, cu zambete largi si ochii mari, ironice, paranoice, blande si sarcastice. O lume exterioara de costume in spatele careia evoluam in silentio stampa cu gandurile lovindu-se de un zid de mucava in incercarea disperata de a trece dincolo. Un carnaval venetian perpetuu in care Colombina, Bauta si Moretto se pierd in marea de masti dambovitene, intre Mariute si Vasilachi, zei corporatisti si Capcauni, Zane si boiernasi, Feti Frumosi si comete media, Ilene Cosanzene si cersetori. O lume exterioara an