Matrix

 Viata nu este in alb si negru ci in tonuri de gri. Asa se spune. In viata trebuie sa faci compromisuri. Si asta se spune. Intotdeauna m-am intrebat daca nu cumva stereotipurile de genul asta sunt de fapt elemente ale unui sistem de programare. Ti se repeta pana ti le insusesti, ti se repeta pana cand devin un mod de viata. O viata cu ochelari de cal privind intr-o singura directie, cea impusa de capastru, o viata cu tonuri de gri si convingerea autoimpusa ca fericirea se gaseste la capatul suferintei.

Sigur ca ai libertatea sa alegi. Sau asa pare. Doar ca programul este rodat si functioneaza pe multe niveluri sustinut cu sarg pe toate palierele sociale pana la unii din cei din jurul tau. Din copilarie ti se spune despre Rai si Iad, apoi despre Purgatoriu, griul dintre alb si negru, Apoi descoperi mirajul acceptarii sociale si a pozitionarii pentru care trebuie sa faci compromisuri.  La un moment dat apar si modelele de viata si reusita pe care le urmaresti si care, la randul lor, cu cat sunt mai vizibile cu atat iti explica ca este nevoie de "sacrificii" si compromisuri ca sa ajungi ... indiferent unde. Tipare in care trebuie sa te incadrezi pentru ca... apartenenta la grup. Sigur ca esti o individualitate, sigur ca iti alegi propriile actiuni, insa, fara sa realizezi functionezi conform programarii. Cauti fericirea in conditionari: cand o sa..., daca o sa..., dupa ce o sa...

Inaintezi cumintel in directia in care ai fost programat. Analizezi Matrix dar nu iti poti imagina ca, de fapt, si tu esti un element din Matrix. Ti se pare normal sa vrei ce au si altii, sa faci ce fac si altii. Un instinct de turma cu elemente de gandire colectiva punctat de 'influenceri". 

Suntem extrem de programabili. Renuntam la vise si opinii doar pentru a ne inregimenta social. vorbim despre "binele general" si generozitate uitand ca binele general incepe cu tine. Cu ce iti doresti cu adevarat.  Cu ce gandesti cu adevarat si cu ce simti cu adevarat. 

Este greu, insa, sa ai curajul sa dai la o parte ochelarii de cal ai impunerilor sociale si sa vezi ca viata, nu este doar in alb si negru sau gri ci in toate culorile spectrului. E greu sa recunosti ca deja nu mai poti si nu mai vrei sa faci compromisuri care atrag alte compromisuri doar pentru a fi acolo unde "da bine "sa fii sau unde e "cool"sa fii. E greu sa recunosti ca, din ce in ce mai des, iti doresti ca, odata cu hainele, sa dezbraci si presiunile, impunerile, zambetele de complezenta, privirile cu subinteles si mastile. E greu sa recunosti ca undeva ascuns in tine este inca un copil care vrea sa mai faca baloane de sapun si sa alerge dupa o minge obosita razand cu gura pana la urechi dupa ce a furat ultimul borcan cu dulceata de cirese amare.

E greu sa recunosti ca ti s-a luat si de textele motivationale si trendul gandirii pozitive la fel cum te-ai saturat si de teoria conspiratiei. incepi insa sa simti ca, odata cu trecerea timpului intravenoasele cu doctrina sociala incep sa nu mai aiba efect.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    Stii ca tot ceea ce proiectezi se intoarce dar iti doresti ca liberul arbitru sa fie chiar liber nu incorsetat.  Si vrei sa iesi din randul de soldati gri marsaluind catre un orizont in ceata.

Interesant este ca, odata ce ai pasit in afara randului si iesi din cadenta vezi ca in jurul tau lumea este imbracata in culoare. Vezi ca exista si alti "dizidenti" care isi proiecteaza propriile vise si isi descatuseaza gandurile si emotiile si te gandesti ca undeva marele programator a mai lasat niste portite sau ca nu toate spiritele pot fi inregimentate.  

Atunci alegi sa te bucuri de culoare si de nonculoare, sa lasi gandurile si emotiile libere chiar daca uneori te oboseste intensitatea lor, sa te opresti si sa te inclini in fata soarelui de toamna si sa te bucuri de caruselul de oameni si idei pe care l-ai descoperit. Si sa te asezi in fiecare zi tu cu tine la o cafea si savurezi gustul de fuck off  al eliberarii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise