Frica

 

Cred ca toamna este Phoenix-ul naturii. Cu pomii care ard in nuantele de galben pana la ruginiu si cenusa zilelor cu ceata. Te atrage flacara frunzelor inainte sa coboare pe sol si caderea lor nu te intristeaza. Stii ca in primavara totul va renaste. Cenusa zilelor cu ceata insa, te apasa. E ca o anticamera a ceea ce va sa vina si, desi stii ca totul nu este decat un nou ciclu al mortii si reinvierii, anticamera nu iti da o senzatie de comfort. 

Tot anul asta este ca o anticamera a asteptarii. Nu stim ce asteptam dar stim ca ne dorim ca tensiunea sa dispara. Ne dorim ca frica sa-si stranga valurile si sa lase lumina si speranta sa ne invaluie. Frica ne-a luat zambetul si ne patrunde incet, picurat pana in adancul mintii. 

Frica este mai mult decat o anticamera. Este purgatoriul din care nu toti vom iesi. Frica este cenusa din care nu toti phoenixii vor renaste. 

Cineva spunea ca trebuie sa treci prin Iad ca sa intelegi Raiul. Eu cred ca frica este echivalentul carbunilor incinsi pe care trebuie sa mergi cu talpile goale pentru a ajunge la tine insuti. Nu toti reusesc. Talpile multora se transforma in carne vie in incercarea de a trece in goana peste jarul incins ca sa ajunga in partea cealalta. Psihicul ingenuncheaza de cele mai multe ori in fata temerilor induse de o societate al care carmaci este un diavol batran razand in hohote.

Frica este cea mai ieftina si cea mai terifianta arma de manipulare si inducere a obedientei maselor. Iar frica de un dusman nevazut este cu atat mai puternica. La fel ca si credinta intr-un zeu omniprezent dar la fel de invizibil. 

De secole frica este folosita in toate formele sale: bau-bau, Dumnezeu, politie, securitate, sef, sot, puterile lumii, conducatori, bacili, ciuma si virusi. Acum mai mult ca niciodata inducerea terorii este ridicata la rang de arta. Totul converge catre inmuierea chiar si a celor mai puternice caractere sau, mai ales a lor. Inamicul nevazut este soldatul si asasinul perfect. 

De ce sa folosesti arme cand poti sa ucizi spiritul? Este mai simplu si mult mai eficient. Este mult mai facil sa aplatizezi constiinte si sa transformi individul intr-un pion decat sa umpli campul de lupta cu cadavre. Pana la urma noua forma de Zombi este mult mai utila. Ai si forta de munca cuminte si disciplinata si extrem de dispusa sa renunte la toate libertatile castigate in secole de existenta.

Ucizi toti Phoenixii cu o singura vorba soptita si amplificata transformata intr-o otrava perfida alunecand prin vene si alimentand frustrari si frici vechi pana la anihilare.

Numai ca, asa cum frunzele sunt penele arzand ale Phoenixului naturii care renaste cu prima geana a primaverii, la fel dupa ce frica a trecut prin tine si a lasat semnatura otravii in mintea ta, dupa ce ai parcurs lent si apasat drumul pe carbuni incinsi pana la tine cel despre care nu stiai ca exista, din cenusa resturilor tale se va ridica un alt Phoenix. 

Pentru ca nici macar frica nu este infailibila