Latte-ul de luni
Exista dimineti si dimineti la cafea. Dimineti care iti pun zambetul pe buze. Un zambet care persista intreaga zi precum rujul rezistent. Este suficient sa calatoresti cu gandul catre dimineata la masuta mica de pe trotuarul din fata cafenelei - garsoniera pentru ca zambetul sa infloreasca din nou indiferent cat de gri ar fi ziua. Se spune ca lunea nici iarba nu creste. Dar intr-o zi de luni cand cafeneaua devine punctul de intalnire al grupului de "unicorni" legat de pasiunea pentru cafeaua cu iz de vacanta si sinergiile vietilor anterioare soarele apare sfidand prognoza si incalzeste conversatia care tinde sa acapareze trotuarul ingust. Si din nou timpul se opreste lasand zambetele sa pluteasca in dimineata rece de octombrie si vorbele sa fie pasate de la unul la celalalt precum mingea intr-un joc de volei. Te simti ca intr-o familie redescoperita si, a nu stiu cata oara, iti spui ca intalnirile nu snt intamplatoare. Cumva viata sau Universul iti scot in cale oameni atunc