Dimineti cu latte in cesti turqoise
Intr-o astfel de zi, cand te astepti cel mai putin, vezi un loc de parcare liber langa cafeneaua favorita. Si o iei ca pe un semn de bunavointa al toamnei care iti spune ca mai e putin pana la Craciun. Asa ca, nu ratezi sansa si, pentru ca restrictiile sunt iar in vigoare, te gandesti sa iei cafeaua la pachet sa faci o bucurie si celor de la birou. Numai ca, barista-ul, pe care inca nu stii cum il cheama, te intreaba zamband daca, totusi, nu vrei sa bei un latte la masuta de afara. Si, pentru ca si ploaia si-a suspendat putin caderea, te gandesti: "de ce nu? Macar incep bine ziua".
Iti amintesti de episodul cu Mercedes-ul si zambesti, comanzi : "una normala, da?", barista zambeste si el cu gandul la acelasi episod cu fitze si iti deseneaza o inimioara cu spuma de lapte si iti aduce si o portie de banana bread. Si, din nou, uiti ca vremea nu e tocmai prietenoasa si te simti ca in preajma Craciunului cand stai comod pe canapea cu o carte buna in fata. Cafeaua in ceasca turqoise sterge presiunea deadline-urilor cu aroma blanda de Columbia si zambesti in dimineata gri.
Si, pentru ca la cafeneaua cat o garsoniera nu exista zile obisnuite, zambesti doamnei in cardigan beige care te intreaba daca se poate aseza langa tine. Iti intinde mana si se prezinta simplu: Gina. Intinzi mana la randul tau zambind ca si cand v-ati cunoaste de multa vreme. Simplul gest de strangere de mana in vremurile in care ne atingem doar coatele, deschide cea mai neasteptata discutie intre doi oameni care s-au cunoscut la masuta din Alba ca Zapada de pe trotuar. O discutie din cele care iti fac bine si iti amintesc de ce iti plac oamenii, mai ales cei care au consistenta in ceea ce spun.
Barista-ul se alatura sinusoidal discutiei pornite dintr-un gest atat de firesc in urma cu cateva luni si deosebit de "curajos"acum. In mai putin de 10 minute inca o cunostinta se alatura firesc conversatiei. De la distanta paream cu siguranta cunostinte vechi si, surprinzator, chiar si asa ma simteam. Dintr-o data dimineata de toamna a virat in atemporal si, cumva, avea un iz de teatime la Palarierul Nebun si o lumina de familiar si "totul va fi bine".
Intr-o zi de marti 13, cu toti parametrii bacovieni, in fata cafenelei - garsoniera, am avut din nou senzatia de vacanta cu prietenii. Si, cumva, latte-ul in ceasca turqoise a adus cu el mirosul zilelor fara griji si presiuni ipocrite ale unei societati speriate de ea insasi.
Si, dimineata gri de toamna autentica s-a transformat paradoxal in vacanta la mare si aroma de Craciun in asteptarea cadourilor doar prin zambetul si caldura unor oameni intalniti la masuta de pe trotuarul ingust.
Si totul suna a poveste cu happy end in tara cafelei cu cesti turqoise.
#emoziacoffeemanifesto
Comentarii
Trimiteți un comentariu