Ce este fericirea

 


Ce este fericirea? Nu stiu cate definitii exista. Si nici cate raspunsuri. Pentru fiecare dintre noi fericirea are alta definitie si alte valente. 

Toata viata cautam fericirea sau, poate, numai notiunea de fericire. De cele mai multe ori suntem atat de preocupati sa cautam incat trecem surzi si orbi pe langa micile piese din mozaicul care compune, de fapt beatitudinea.

Pana la urma, cautarea fericirii ca si Craciunul s-au transformat in niste solutii de business extrem de avantajoase. Craciunul este sezonier, pe cand Fericirea este perena. Indiferent daca este vorba de gasirea sufletului pereche, a hobby-ului transformat in jobul ideal, a celui mai exotic loc de pe planeta, a unei posete Prada la super reducere, a locuintei ideale sau a masinii viselor tale. Pentru fiecare "element" al fericirii exista ghiduri, specialisti, nenumarate articole in revistele glossy, carti, workshop-uri si webinare. 

Toti specialistii si toate aceste instrumente iti explica pe indelete cum anume si unde sa cauti, cum sa te pregatesti mai bine, cum sa te antrenezi fizic si psihic pentru ca implinirea sa nu te ia pe neasteptate. Ai chiar si exemple de "bune practici" peste tot: in show-urile TV, pe Facebook, Insta si telenovele. La asta se adauga si "fericirea perfecta" afisata de unii dintre cunoscutii si amicii tai car uita sa povesteasca si despre scheletele ascunse in dulap. 

Cand esti inconjurat si bombardat cu toate aceste exemple, ai impresia ca ai ratat startul, ca tu nu vei gasi niciodata ceea ce cauti, ti se pare ca altii au luat caimacul si pentru tine nu a mai ramas nimic. Ca si cum fericirea s-ar vinde la kilogram. Si intri si tu in iuresul goanei dupa implinire, generand in continuare venituri pentru marele business al fericirii, sustinand fara sa stii negustorii de vise. 

Cu cat consumi mai mult din stiinta beatitudinii, cu atat creste in tine o neliniste si o senzatie de incomplet. Alergi dupa ceva abstract fara sa te intrebi ce si daca vrei lucrul sau idealul dupa care alergi. Doar alergi. Si ai impresia ca daca te opresti iti irosesti definitiv sansa la fericire. Cand, de fapt, nu ai nevoie de tomuri cu sfaturi, nu ai nevoie de specialisti pentru ceea ce stii de fapt.

Daca opresti zgomotul asurzitor al industriei fericirii, daca ignori "bunele practici" afisate de Facebook si daca iti iei o clipa ochii de la ceea ce crezi ca au ceilalti mai mult sau mai bun decat tine , vei putea sa-ti auzi sufletul. Vei putea sa mirosi iarba proaspat cosita si sa vezi toate lucrurile mici care te inconjoara. Universul pieselor marunte care fac mozaicul iubirii si al bucuriei. Implinirile si micile victorii zilnice, zambetul larg simtit in spatele vorbelor rostite la telefon, tartacutele mangaiate de soarele toamnei, borcanele de miere care te ademenesc cu bucurie lichida, aroma cafelei in cafeneaua cu numai 5 mese, imbratisarile calde si sarutul pe crestetul capului, cartile vechi si filmul asteptat de mai bine de un an.   

Bucati mici cu margini neregulate dintr-un puzzle complex ca sufletul tau. Un puzzle cu valente multiple care te fac sa iubesti viata chiar si cand ploua in tine. Un mozaic de emotii si trairi, mirosuri si culori mai mult sau mai putin intense care , privite din afara compun fericirea dupa care alergi fara sa stii ca este cu tine si in tine in fiecare clipa. Chiar si in cele in care te intrebi ce este fericirea si te echipezi ca sa pleci in cautarea ei. 

Mai bine te opresti, te uiti in oglinda si scoti din buzunarul secret putin praf de stele care sa te ajute sa vezi ca tu esti demiurgul propriei tale fericiri.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise