Tihna si pisici

 Exista locuri in care linistea e deplina. Nu in sensul de nemiscare. Dar in astfel de locuri parca sufletul respira. Este el cu tine  si o pisica venita lin si cuibarita la tine in brate. Tumultul vietii obisnuite este ramas undeva departe, la ultima cotitura la care si GPS-ul a pierdut drumul. 

Intre dealurile imbracate deja in culorile toamnei, la rascrucea vanturilor si a viilor incarcate, gasesti linistea. Nu una idilica ca in Viata la tara, ci aceea pe care o cautai de multa vreme, uneori fara sa stii.

Nu stiu cum se face ca in locurile catre care nu am pornit cu entuziasm am gasit tihna de care aveam nevoie ca sa ma incarc.

Dincolo de masti, de cutume si iuresul zilnic.

Intr-un loc pierdut intre dealurile Dobrogei am gasit un aer si o vibratie speciala. Si o pisica. 

Mai degraba m-a gasit ea pe mine si mi s-a incolacit in brate impletind torsul cu adierea vantului de sfarsit de vara. 

O senzatie de bine care iti aduce lacrimi in ochi impodobita cu pildele unui calugar batran bucuros de oaspeti. 

Ceva din aerul care te inconjoara iti spune sa te opresti, sa uiti macar putin de toate “urgentele” si sa lasi linistea sa se aseze peste tot ce te- a ranit si inca te doare. Sa tragi in piept mirosul de inceput de toamna si sa te bucuri de clipele in care timpul s-a oprit. Si, in acest caz, de pisica care toarce linistita cu capul pe inima ta. O stare de imponderabilitate si netimp care te tine de mana si iti indreapta privirea spre albastru. Nu o rugaciune in sensul religios al cuvantului ci o rugaciune in sensul deschiderii portilor sufletului catre ceea ce te face sa vibrezi. Nestiut, nerostit si totusi atat de puternic.

Sunt locuri in care lasi bocceluta cu tot ce te-a incrancenat, tot ce nu ai spus, tot ce ai adunat in fiecare lacrima neplansa si tot ce nu ai avut curaj sa visezi. Eliberezi spatiul pe care il ocupau in suflet si minte si acumulezi. Faci rezerve de stare de bine si tors de pisica, rezerve de lumina si calm, rezerve de netimp la petrecerea anotimpurilor precum conservele, ca sa ai cand iarna cotidianului te ajunge.

Si, desi esti dog person, torsul linistitor te indeamna serios sa adopti o pisica. 

Sau poate te adopta ea.