Punct

 

Nu imi plac finalurile. De fapt, nu ma dau in vant dupa incheieri sau closure cum zice americanu'. Nu sunt fan si, in plus, in anumite momente sunt suficient de soft ca sa las portite si a nu stiu cata sansa chiar daca, undeva stiu ca  nu este cazul. Nu imi place insa  "definitiv"" , nu imi place "pentru totdeauna" nici in sens pozitiv nici in sens negativ. Nici macar povestile nu sunt tocmai specifice in ceea ce priveste happly ever after.

Cu toate astea, sunt zile in care e cazul sa recunosc ca vorbele din batrani sunt mai mult decat adevarate. Astazi m-a lovit iar in moalele capului "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti". Ok nu chiar la propriu. Dar, cumva, astazi, din nou mi-am dat seama ca acolo unde incerci sa dai prea multe sanse, desi toate semnele iti arata foarte clar ca nu te potrivesti acolo, ca nu faceti parte din acelasi puzzle, ei bine acolo, chestiile neincheiate se intorc si iti pun piedica de cate ori le dai voie pana cand iti julesti genunchii mult prea rau si iti mai da si sangele pe nas.

Exista oameni cu treburi neterminate, care sunt in dizarmonie cu ei insisi, care incearca sa ascunda frustrarile si dezamagirile, neimplinirile si neputinta sub presul unor ëxperiente". Intelegi dar pana la un punct. Punctul in care constati ca tu esti cobaiul si ca, de fapt, oamenii astia nu pot sa-si asume nici macar propriile lor trairi si ca, sub valul de "prietenie"sau chiar mai mult de atat nu se ascunde decat o privire flamanda care asteapta sa vada din ce esti tu facut si cum arati dupa disectie. 

Cel mai "dragut"este cand ne asumam, fiecare cu propria definitie a acestei notiuni, o relationare in care sa ne spunem ce gandim deschis. Da, suna bine si frumos si modern si fair. Dar, ce sa vezi, cand omul este ezitant ca si strangerea lui de mana, deschis este similar cu grobian. E drept ca, putina creativitate poate duce grobianismul pe culmi nebanuite.

In astfel de momente ma supar pe mine. Ma trag de urechi si apoi, pentru ca, nu-i asa cu noi insine e cazul sa fim ingaduitori, ma asez la o cafea. Eu cu mine. Si analizam. De fapt despic firul in saisprezece si inca putin pornind intotdeauna de la premisa ca eu am gresit sau ca eu am transmis semnale eronate. 

Sigur ca, exista si situatii in care constat ca o incheiere ar fi eliminat multe din punctele de discutie pentru ca nu ar fi existat ocazia unor vorbe sau actiuni. Dar, ca sa citez un prieten, uneori sunt de un idealism vecin cu naivitatea si imi imaginez ca pot salva toti iepurasii. Chiar si pe cei care nu isi doresc asta sau care considera ca drumul catre vindecare presupune o mlastina pentru ceilalti. 

Da, corect, nu poti sa-i invinovatesti pe ceilalti pentru ca tu ai insistat sa vezi mai mult decat exista, ca ai loat staniolul drept argint nou si sticla slefuita drept diamant. Poate ca, uneori ar fi cazul sa vezi oamenii exact asa cum sunt si sa nu le adaugi valente inexistente  doar pentru ca tu ti-ai populat universul cu unicorni. 

Viata iti scoate in cale si unicorni si spani. E bine, insa, sa inveti sa-i recunosti pe cei din urma de la distanta si sa nu le deschizi portile catre mintea si sufletul tau. Pentru ca nu stiu ce sa faca cu ele. Eventual le privesc cu ochi mari, pe care tu ii crezi uimiti, cand, de fapt, in spatele lor se invart rotitele care calculeaza cum sa scoata la mezat bucatele din ceea ce vad sau, daca ai noroc, sunt atrasi de ce pui tu pe masa dar nu se pot abtine sa nu demonetizeze ceea ce li se ofera. 

Asa povestea de supravietuire este transpusa in reprosul competitivitatii, iar odata cu trecerea noutatii discutiile "deschise"din bilateral devin unilateral, cu din ce in ce mai multe pauze, intrebarile directe sunt evitate, cu gratie sau cu reveruri agresive, iar open minded devine grobian. Sigur ca, in momentul in care, respectand acordul initial, cu fundite sau fara amendezi mojicia si intrebi cum am ajuns aici, raplica este epica si afli ca nu totul este despre tine si ca oamenii au probleme si ca nu te ridici la nivelul elevat al glumelor. Interesanta abordare, mai ales ca te lasa nelamurit. Cand tu esti cel vizat direct prin afirmatie si directie, cum sa te gandesti ca nu e vorba despre tine?

Eschivele frizeaza uneori absurdul, trecand prin valea plangerii dramelor nestiute, tinand cu dintii de usile dulapului cu schelete, presarate cu afirmatii de prieteniesi reprosuri de testare a acestor afirmatii.

Fix in astfel de momente intelegi pe deplin sensul cuvantului "toxic"si te gandesti ca extractul de gentiane e bun doar in cantitati mici. Foarte mici. Si fix in astfel de momente te iei de ceafa asa ca pe cateii mici, te pui la o masa cu o cafea in fata, iti administrezi o doza de cofeina si de perdaf, te mangai pe crestet si aprofundezi chestia aia americana numita closure.

Pui batista pe tambal si iti vezi de tine si de sufletul tau, oblojesti unicornii raniti in incercarea de a salva iepurasii care se cred dragoni si fixezi bine punctul de incheiere.