Si atunci?

 

 Schimbarea. Cand te simti blocat, cand  parca te strange lumea si ceea ce te inconjoara te gandesti ca e caz

ul sa faci o schimbare. Sigur si cartile de dezvoltare personala te indeamna sa faci chestia asta. Si speakerii motivationali, si unii dintre cei din jurul tau. Practic o parte din cei care iti creaza senzatia de stramt. Si atunci? Ce faci? Mai ales cand unii  dintre cei care au diverse avantaje ca urmare a felului tau de-a fi iti spun ca o schimbare e necesara. Ce faci? Te inregimentezi in trendul schimbarii cu directie predefinita sau scoti un iepure din palarie? Te duci in directia schimbarii care implica mult trambitata eficientizare a spatiului personal si a modului de lucru sau ...

Chiar asa, cum alegi sa faci schimbarea? Cum alegi sa-ti schimbi atitudinea fata de grobianismul mascat sub vorbe frumoase? Cum alegi sa schimbi siguranta unui job la care fructele li se cuvin altora? Cum alegi sa schimbi permanenta grija pentru bunastarea altora cu cea pentru sanatatea ta mintala si sufleteasca?

Cum alegi sa te alegi pe tine? Cum sa faci asta intr-o lume in care ti se induce de mic o piramida a valorilor care are la baza bunastarea celorlalti, indiferent daca este vorba de familie sau societate si nu a ta.

Suntem atat de integrati in matrix-ul social incat fie nu sesizam crapaturile si inadvertentele, fie le sesizam, simtim efectul lor asupra noastra dar ne este teama sa facem o schimbare care nu ar fi "aprobata". Si atunci ne ducem catre miile de tomuri cu retete de mai bine, mai eficient, mai fericit, mai.. oricum. Ne ducem catre tiparele schimbarii. Fara sa realizam ca, de fapt, ne inregimentam intr-o alta divizie care merge in aceeasi directie ca cea dinainte dar cu o alta uniforma. E drept ca te face sa te simti putin mai bine in pielea ta. Asta pana la urmatorul nivel al transformarii programate. Cam ca intr-un joc pe computer. Evolutia inseamna doar trecerea la un alt nivel creat de un alt programator. Sau de acelasi.

Si atunci? Ce faci? Cum faci cand simti ca orizontul ti s-a ingustat, ca nu mai poti zambi politicos desi i-ai da doua palme celui care te jigneste degajat, ca nu mai vrei sa simti in permanenta calcaiul pe grumaz? nu momentul in care iti spui ca rebuie sa schimbi ceva este important. Nu. Momentul in care iti iei inima in dinti si schimbi directia este cel important. Clipa in care iesi din cadenta este definitorie. Iesi pentru a merge la batalionul vecin, sau iesi si iti creezi propriile tale reguli?

Deci, cum faci schimbarea? Ca ei, sau ca tine? 

Cum ar fi sa fie ca tine? Daca tot iti sufleci manecile, iti inghiti lacrimile si dezamagirile, cum ar fi sa fie ca tine si pentru tine? In fond, chiar daca se va face mai gol in jurul tau vei avea mai mult oxigen. Iar cu plamanii mai plini de aer e posibil sa ajungi mai departe. Daca te pui o data, o singura data pe tine in centrul propriului tau univers si privesti lucrurile din perspectiva centrala e posibil sa vezi unde nu ai potrivit bine piesele din puzzle-ul vietii.  Si, pana la urma, daca tu esti bine atunci si toata acea piramida impusa de societate functioneaza mai bine. Evident ca nu iti va spune nimeni asta. Ca sa nu iesi din cadenta. Dar daca tot ti-ai suflecat manecile...

Daca vrei o schimbare, atunci impacheteaza tot ceea ce te incorseteaza si da-le la schimb pentru tine. Da-ti voie sa-ti amintesti ca ai un suflet frumos, ca esti vulnerabil si intuitiv ca poti sa ajungi unde vrei si ca nu are voie nimeni sa te impiedice. Da-i grobinului cele doua perechi de palme, spune-le celor care s-au inaltat pe grumazul tau exact ce gandesti si apoi scutura-te de cioburile a ceea ce obisnuiai sa fii, iesi din crisalida, deschide-ti larg aripile colorate si zboara in directia numai de tine stiuta a viselor tale. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise