Tihna si pisici
Exista locuri in care linistea e deplina. Nu in sensul de nemiscare. Dar in astfel de locuri parca sufletul respira. Este el cu tine si o pisica venita lin si cuibarita la tine in brate. Tumultul vietii obisnuite este ramas undeva departe, la ultima cotitura la care si GPS-ul a pierdut drumul. Intre dealurile imbracate deja in culorile toamnei, la rascrucea vanturilor si a viilor incarcate, gasesti linistea. Nu una idilica ca in Viata la tara, ci aceea pe care o cautai de multa vreme, uneori fara sa stii. Nu stiu cum se face ca in locurile catre care nu am pornit cu entuziasm am gasit tihna de care aveam nevoie ca sa ma incarc. Dincolo de masti, de cutume si iuresul zilnic. Intr-un loc pierdut intre dealurile Dobrogei am gasit un aer si o vibratie speciala. Si o pisica. Mai degraba m-a gasit ea pe mine si mi s-a incolacit in brate impletind torsul cu adierea vantului de sfarsit de vara. O senzatie de bine care iti aduce lacrimi in ochi impodobita cu pildele unui calugar batran b