Inceput de toamna

 Zilele de inceput de toamna au un miros special. Pastreaza inca aroma intensa a verii asezonata cu parfumul de “ceva bun”. Miroase a roade si a vinete coapte, a recolta si a struguri, a vin si a pamant incalzit de un soare bland. Miroase a zile de final de vacanta, a vara indiana, a spice si a tartacute, a placinta cu dovleac si a padure impodobita in nuante de galben.

Inceputul toamnei aduce cu el dorinta de evadare, de a plonja in coloritul bogat si, in acelasi timp, iti aduce si valiza cu amintiri. Amalgamul de lumina si mirosuri te face sa tanjesti catre ceva sau cineva, Nu neaparat concret. Ci doar catre un moment si o stare de bine care, vorba poetului, sa-ti acopere inima cu ceva. 

E o nevoie de “je ne sais quoi”, care creste in tine si te indeamna sa cauti. Sa cauti viile cu struguri copti si intinderile in culori fantastice, sa cauti magia din cuvinte si din privirile deschise, sa cauti ce e bun si bland in ceilalti, imbratisarile calde si taifasul pe deashpra unei cesti cu cafea. E un amestec de stare de bine cu lacrimi in coltul ochiului si aceeasi uimire pentru cea mai frumoasa lumina. Te cauti si te gasesti in acelasi timp si iti doresti ca nisipul clepsidrei sa stea in loc si, totodata, simti freamatul actiunii ce va sa inceapa. 

E un moment de reflexie in care, de multe ori, iti aduni bucatile de suflet imprastiate si fragmentele de curaj, porti lungi conversatii cu tine si eliberezi ceea ce nu poti schimba. Uneori iei hotarari care iti fac talpile sa sangereze, alteori decizi sa amani ganduri pana maine. Un maine pe care il mai amani putin, asa cum amani trezitul de dimineata. Nu pentru ca fugi de ceva ci pentru ca, nu esti intotdeauna comfortabil cu rascrucile si necesitatea alegerii directiei. Stii ca o vei face, pentru ca nu poate alege nimeni in locul tau, dar mai amani putin.

In timpul asta, te bucuri de mirosul inceputului de toamna si iti lasi sufletul sa zboare pe deasupra dealurilor si padurilor in toate nuantele de laz galben la aramiu. Te bucuri de soarele care te imbratiseaza si de micile momente de netimp pe care le rapesti din cotidian.

Si alegi sa lasi timpul asta de aur lichid sa te uimeasca iar si iar si alegi sa privesti anotimpul asta cu ochii proaspeti stergand stereotipurile. Alegi sa chiulesti in prima zi a saptamanii si sa te indrepti catre nazuintele tale si sa stai la taifas la o cafea cu propriul timp. Si sa simti mirosul incredibil al inceputului de toamna.