Autoironie

 Am invatat ca in viata autoironia este o calitate. Cand reusesti sa te iei pe tine peste picior ai un avantaj logistic in orice batalie. In plus, te ajuta sa fii cat se poate de cinstit in relatia cu tine insuti. Bine, pentru asta iti trebuie o mare doza de asumare. Iti asumi ce faci si ce zici, iti asumi vanataile morale pe care ti le provoaca propria ironie si tot ce decurge de aici.

Cineva spunea ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii. E posibil. Nu ma apuc acum sa disec ce inseamna iadul pentru fiecare. Eu, de cele mai multe ori inclin spre opinia lui Sartre cum ca iadul suntem noi si relatiile pe care le cultivam. Fix din categoria asta fac parte si povestile in care tu ai numai bune intentii iar ceilalti miros oportunitatea si iau. Iau tot ceea ce dai si chiar si ce nu dai. Iar cand vrei o pauza, nu mai ai de unde sau, si mai rau, nu mai vrei sa dai, incep dramele. Toate formele si culorile de Drama Queen. Si totul impachetat frumos in "nu o lua personal", "nu e totul despre tine". Evident ca nu e. Totul este despre ei, si despre cum isi seteaza ei prioritatile iar tu esti cap de lista doar cand trebuie sa dai. In rest esti tot pe primul loc, din coada. Si unii au si textul preluat din comportamentul de haita in care iti explica faptul ca cel mai puternic membru al haitei ramane ultimul ca sa-i apere pe ceilalti. Ei fiind, in mod evident cei care trebuie aparati. 

Normal, daca tot ai tolba plina cu bunatati, de ce sa nu te infrupti in liniste cand altul are grija de tine si merge in varful picioarelor ca sa nu te deranjeze, sa nu te dezechilibreze si isi inghite frustrarea pentru ca tu i-ai spus ca nu este totul despre el si ca nu poate sa-ti pieptene orgoliul, in contextul in care el  vrea doar sa se bucure singur de ceea ce a smuls de la tine.

Si atunci autoironia te scoate si nu te lasa sa aluneci pe panta autocompatimirii si a frustrarii. Practic iti aseaza in fata o oglinda care deformeaza asperitatile situatiei si nu te lasa sa te iei prea in serios. In oglinda asta vezi foarte bine circumstantele si, in momentul in care incepi sa te inflamezi de enervare, iti apare un peste balon cu fata ta care te sfatuieste sa nu te mai umfli cu aer ci mai bine sa te duci sa recuperezi ce ai dat asa fara numar ca e cazul sa stai si tu pe ceva sentimente si emotii si vorbe bune ca de crivat esti satul. Basca ca e posibil sa ingheti in forma asta care nu prea te avantajeaza. Si, perspectiva asta iti ridica colturile gurii intr-un inceput de zambet. Bun si ala. Mai ales ca e posibil sa te ajute sa te rerutezi si sa-i lasi cu ariergarde-ul descoperit pe motiv ca tie nu iti prieste pozitionarea asta. 

Odata ce scoti oglinda autoironiei din buzunar, parerea corului nu mai conteaza pentru ca, oricat de critic ar fi, mai dur ca tine nu are cum sa fie. Si, in plus, din moment ce tu te faci sa zambesti sau chiar sa razi cu gura pana la urechi de propriile tale prostii, sau, eufemistic vorbind, provocari, vocea corului se dilueaza pana la nivelul la care se aude numai o bolboroseala inutila care nici macar la ventilatie nu ajuta. 

Cat despre cei care iau si fug invocand vini inchipuite, oglinda ii trimite direct si fara drept de apel in cutia cu maimute nivelul reclame stupide. O vreme esti tentat sa ridici capacul cutiei si sa-i scuturi uitand ca te-au facut sa te simti folosit. Aici autoironia te ajuta mult. Pentru ca ea deschide o usita si iti arata ca persistenta te poate face si pe tine un personaj, secundar e drept, intr-un sitcom de umplutura. 

Daca iti convine rolul asta care vine la pachet cu o supa inghetata si asteptari facute praf de fiecare data in loc sa ai rolul principal in propria ta telenovela, serial de aventura sau SF, atunci nu ai decat sa bagi oglinda autoironiei in buzunar si sa deschizi capacul cutiei cu maimute care, instant, va deveni cutia Pandorei. Una schioapa. Pentru ca speranta nu este acolo in acest caz.

Oglinda asta te ajuta sa faci o alegere dificila. Cea in care te alegi pe tine si ii lasi sa plece (in sensul ca le faci vant) pe cei care nu stiu decat sa ia. Pentru ca in jurul tau sunt, cu siguranta, si cei care merita din plin tot ceea ce ai de oferit. Iar primul dintre ei esti chiar tu.   

Asa ca, mai bine te asezi cu tine la o cafea si te iei usor peste picior.