Furtuni

 

Cafeaua de dimineata in lumina soarelui de inceput de toamna este cel mai bun panaceu dupa furtunile sufletului. E ca momentul de liniste dupa o ploaie torentiala. Gustul bland al latte-ului netezeste asperitatile si spala zgura emotiilor trecute prin strungul furtunii.Furtunile sunt inevitabile. La fel si rasaritul. Rasariturile sufletului, insa, sunt cele la care trebuie sa lucrezi. Furtunile lasa urme adanci si, uneori, ai sta acolo ca sa-ti lingi ranile. Ai nevoie de curaj ca sa ridici capul si sa-ti porti cicatricile ca pe niste tatuaje la moda. Ai nevoie de curaj ca sa lasi lucrurile sa curga si ai nevoie de curaj ca sa spui NU.

E greu sa spui nu atunci cand ai spus intotdeauna DA indiferent cat de mult te-a costat da-ul, indiferent cat de mult timp a curs in favoarea acelui da iar tie, de multe ori nu ti-a ramas decat o secunda ca sa traiesti.

Dupa fiecare furtuna privesti in jurul tau si te apuci de dereticat : asezi emotiile pe raftul lor, sentimentele intregi le pui intr-un cufar iar pe cele avariate te mai gandesti daca sa le lipesti sau sa le pui la radacina unui pom sa vezi ce se mai intampla. Nu prea iti vine sa le arunci, sunt ca amintirile de familie: inutile dar cu incarcatura. Si, daca tot te apuci de facut ordine, gasesti o multime de emotii aruncat in cele mai indepartate colturi, emotii de care ai uitat, amintiri si fete pe care aproape le-ai uitat. 

Furtuna rastoarna si cutia cu maimute si alergi sa le bagi inapoi, ba chiar mai adaugi cateva personaje si pe tine cel care erai inainte de tempesta. Pana la urma, tornada nu este chiar ceva rau. Curata si limpezeste. In plus, te face sa realizezi ca iar te-ai blocat in povestile altora si ai uitat ca drumurile se intersecteaza, sa alatura dar nu se subordoneaza. 

Oricum, inainte sa te apuci de curatenie dupa furtuna, cel mai bine te asezi in mijlocul haosului cu o ceasca de cafea in mana si lasi aroma filtrata de aerul tare sa-ti patrunda in nari. E un act de rebeliune tacuta. Cand toti se asteapta sa incepi sa strangi, sa imparti sa refaci si sa lipesti emotii, ganduri si cuvinte, tu stai si contempli dezastrul cu soarele de inceput de toamna colorand un latte molcom. Ai tot timpul din lume ca sa pui lucrurile in ordine, dar e cazul sa regandesti ordinea astfel incat tu sa fii prioritatea zero. Pana la urma, nuimeni nu te va duce de mana catre visele tale daca tu nu pornesti catre ele, nimeni nu iti va da timp daca tu nu il iei si nimeni nu va aprecia darurile tale atata timp cat ii vei lasa sa considere ca li se cuvin. 

De asta e cazul sa stai pe campul devastat de furtuna cu o cafea aburinda si sa privesti atent. Indiferent de presiunile celor de pe margine sau ale celor care au nevoie imperativ de timpul tau. Dupa furtuna tu esti cel care alege. 

Ar fi de preferat sa te scuturi de ceea ce a provocat vijelia si abia apoi sa incepi dereticatul.  Si sa il faci temeinic. Nu de alta, dar asa poate faci loc in viata ta pentru cei care vor sa-si alature drumul, pentru cei care sunt mai mult decat o lectie si pentru cei care isi doresc sa imparta cafeaua cu tine.