Cand totul in jur …


 Cand totul in jur pare sa se prabuseasca, asculta. Asculta si mergi in directia in care pare ca nu e nimic.

Cand totul in jur pare sa se prabuseasca taci. Taci pana cand vei gasi directia. Accepta inevitabilul, lasa lacrimile sa curga si opreste valul de furie care creste in tine.

Tipa daca vrei dar alege calea spinilor pentru ca este singura care dreneaza puroiul. Nu iti place si, cu siguranta nu e deloc in zona ta de comfort. Nici pe departe. E calea la care te uiti cu teama. Ai mai fost pe acolo, ai si cicatrici care stau drept marturie. Te-a mai sfasiat durerea si te-a pus in genunchi. 

Stii deja ce te asteapta. Si stii ca durerea e diferita. Ca nu va sfasia in acelasi loc. De data asta cicatricile vor fi mai adanci. Vor sangera mai mult timp. Va dura mai mult cicatrizarea. 

Poate, de data asta iti dai voie sa plangi. Sa tipi si sa dai cu pumnii in pereti. 

Poate de data asta lasi durerea sa treaca prin tine si sa spele fierea adunata din incrancenare si parerile celorlalti. Poate de data asta lasi jaratecul sa te arda si sa te purifice ca sa poti sa o iei de la inceput cu o alta perspectiva.

Stii ce te asteapta dar cumva te intrebi de ce tu. Iti vine sa iei Universul de ceafa, sa-i dai doua palme si sa intrebi de ce. De ce? Nu poti sa te desprinzi de intrebarea asta. Stii foarte bine toate principiile. Numai ca, uneori iti doresti sa nu ai parte tu de toate. Uneori iti doresti sa nu te mai afli in ochiul furtunii. Sa nu mai fii tu nevoit sa gasesti solutii. Sa ai o bagheta magica sa faci totul sa dispara intr-un nor de praf de stele.

Ai vrea sa nu mai fii tu cel catre care se indreapta toate privirile, oricat de magulitor ar fi la un moment dat lucrul asta. Ai vrea sa vina cineva sa iti spuna ca va fi bine. Si chiar sa faca sa fie asa. Sa te poti cuibari in senzatia de cald a grijii pe care altcineva o face sa se intample pentru tine. Ai vrea sa poti lasa o data garda jos si sa nu primesti lovituri mortale. 

Numai ca, ce sa vezi, tu esti cel care face lucrurile sa se intample pentru ceilalti. Tu esti cel care le pune o mana pe umar si le spune ca va fi bine indiferent cat de sfasiat esti pe dinauntru. Tu esti cel care gaseste solutiile si puntile peste apele tulburi. 

Surprinzator, nu suferi de complexul salvatorului desi asa poate parea. Esti doar tributar unei educatii care te-a invatat ca singura persoana pe care te poti bizui esti tu insuti si unor momente de-a lungul drumului cand nu ai avut incotro. Stii foarte bine ca “ bufnitele nu sunt ce par a fi”. Stii ca din afara lucrurile ae cad total diferit, ca totul pare usor, cursiv si fara efort. Ba chiar pare ca iti place haosul. Rasul si autoironia induc in eroare si, cumva, iti creaza o armura suplimentara in spatele careia te poti regrupa. Te-ai obisnuit cu ea si e suficient de versatila. Si totusi, cand viata te pune in genunchi si singura optiune este calea spinilor o lasi deoparte pentru ca pe drumul asta trebuie sa lasi bucati din tine ca sa poti sa o iei de la inceput. Stii ca o vei regasi poate usor schimbata pentru ca spinii iti modifica percepția dar asta nu e cel mai rau lucru.

Cel mai rau este sa iti pierzi capacitatea de a te lua peste picior si sa ajungi sa te iei prea in serios. Sa ajungi sa crezi ca totul este invaluit intr-o negura deasa si ca demonii nu pot fi invinsi. 

Asa ca, atunci cand totul in jurul tau si in tine pare sa se naruie, trage aer in piept si asculta. Asculta si da-ti voie sa tipi ca sa eliberezi tensiunea inainte de a porni in directia in care pare ca nu e nimic altceva in afara de spini. Ridica-te si fa primul pas pe care nu vrei sa il faci. Da-i Universului doua palme si apoi traverseaza  pe carbuni incinsi pana in capatul care iti va da un nou inceput. 

Nu ai voie sa renunti, oricat de tentant ar fi. Nu pentru ceilalti care oricum vor privi totul prin lentilele propriilor perceptii si prejudecati. Nu. 

Cand totul pare sa se naruie inveti ca tu iti asumi sa mergi mai departe cu singurul tovaras de drum care mu te va lasa. Cu tine.

Asa ca, atunci cand totul in jur pare sa se prabuseasca, asculta. Asculta-ti vocea. Ea iti va arata directia acolo unde credeai ca nu este nimic.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cele doua fete ale monedei

Moralitate

Ce ceata deasa...