Cum definesti linistea

 

Cum definesti linistea? Cum poti pastra pacea? Si nu ma refer la pacea mondiala. Nici macar la cea de la granite. Cum poti cuprinde in palme starea de plutire oe care ti-o da linistea inceputului de zi, a inceputului de an? Ora in care esti tu, cu tine si vantul, soarele nefiresc pentru momentul din an si cerul. Cand totul doarme si timpul lare suspendat. E o stare intre asteptare si relaxarea celui care a lasat rucsacul la intrarea intr-o alta dimensiune.

Te uiti in jur si iti spui ca este cazul sa incepi sa inveti. Sa inveti sa iubesti. Sa incepi cu tine. Sa deschizi ochii si sufletul catre ceea ce credeai ca nu este posibil, ca nu este stilul tau, ca nu tinse potriveste. Sa dai deoparte prejudecatile si tiparele prestabilite si sa accepti ca iubirea  are multe forme. Sa realizezi ca tu esti prima ta responsabilitate. Si sa iti asumi. Sa-ti asumi ca ceilalti vor numi asta egoism, ca societatea iti va baga sub nas piramida de valori din care ea castiga cel mai mult si ca ti se va atrage atentia ca ai “ indatoriri”. 

Surprinzator, acestea sunt constante in ecuatia ta. Si nu sunt singurele. Mai ai cateva. Ceea ce, paradoxal, e bine. Chiar daca la prima vedere nu pare. Numai ca, o constanta, indiferent daca e buna sau nu, te ajuta sa te concentrezi pe restul elementelor din ecuatie si, de ce nu, sa accepti si sa apreciezi ceea ce vine spre tine. 

Viata te surprinde. Tu te surprinzi daca iti dai voie. Si, uneori, surprizele aduc linistea cu ele. Si lectii, perspective si, uneori, schimbari de paradigma. 

Uneori schimbarea ia forme pe care nu erai pregatit sa le accepti. Care, paradoxal, iti dau lectia iubirii in fiecare zi. Si care te fac sa contempli linistea izvorata dintr-o respiratoe regulata si un cap asezat cu incredere in palma ta.

Si, din nou, te intrebi cum ai putea cuprinde pacea in causul palmelor? Cum ai putea imbutelia linistea pe care ti-o da un capsor odihnindu-se pe mana ta sau o laba asezata posesiv pe tine pentru ca posesorul blanos sa fie sigur ca va sti cand te misti?

Ai vrea sa imbuteliezi momentele astea ca sa poti sorbi din ele atunci cand valtoarea cotidianului te ia pe sus. Ai vrea sa te poti refugia in linistea lor atunci cand zgomotul realitatii este prea intens. Dar nu poti. Nu poti decat sa le inchizi intr-un colt al inimii si sa le cauti atunci cand totul in jurul tau pare sa se descompuna. 

Si atunci, cum definesti linistea?

Uneori, linistea este respiratia usoara a lui “ eu nu, niciodata” care iti umple sufletul cu imponderabilitatea iubirii.