Camp minat

 

Sunt ca un soldat ratacit pe un camp minat. Nu imi amintesc cum am ajuns acolo. Ma intreb daca nu cumva este doar o simulare, un escape room cu spatii largi si explozii programate. Esti dezorientat, nu mai stii unde este sus si unde este jos, daca cerul este la locul lui si pamantul este o baza solida. stii doar ca fiecare pas poate detona o amintire veche, o frustrare acoperita cu un strat subtire de poleiala sau nodurile bine innodate ale cuvintelor nerostite. 

Stiai ca intr-o zi va trebui sa faci ordine in gramada de lucrusi ascunse sub pres si sa indepartezi scheletele din dulapuri. Ai amanat nu neaparat din lene ci, pur si simplu, pentru ca ai sperat ca ceva sau cineva va face ordine pentru tine. Si ai strans. Ai adunat in ani si ai pus in devalmasie durere, lacrimi, cuvinte inghitite si frustrarile capului plecat si ale "filosofiei" lui "mai bine sa am liniste decat dreptate". Ai ras ironic dar ai aplicat tehnica lui "sa fie bine, sa nu fie rau". Te-ai lasat dus de valurile zilelor repetitive si ale acceptarii sociale, ai ascuns diferitul din tine si te-ai integrat in trib, ginta, gashka, cum vrei sa-i spui. Ai zambit cand iti venea sa urli si ai falsificat ecuatia pretinzand ca toate constantele sunt necunoscute. Ai renuntat la rucsacul tau si l-ai acceptat pe cel mai mare, mai stralucitor, mai cuprinzator oferit ipocrit de cei pe care i-ai lasat sa-ti dea directia, si nu ai cracnit cand el a fost umplut cu nevoile, dorintele si trebuintele lor. Ai carat pur si simplu pretinzand ca poleiala si zorzoanele atarnate de el te satisfac intr-atat incat sa devina o ratiune de a fi. Ai mers frumos in mars alaturi de cei ca tine, la fel de inregimentati si la fel de mandri de zorzoanele si brelocurile lor. Te-ai inscris intr-o patratica a unui univers in care mare, nou, poleit, cel mai, cea mai, "mindblowing" fac regulile. Ai pretins ca circul este spectacolul tau favorit, ca admiri baia de culori cand, de fapt zgomotul inutilului te obosea, ai lasat prietenii sa plece si i-ai inlocuit cu personaje de mucava, ai lasat orgoliul sa depaseasca ratiunea si ai intrat in jocul celor care ti-au indus ca ei sunt mai importanti decat tine, acceptand sa cari si o parte din povara lor. 

Ti-ai pus singur o legatura pe ochi si i-ai lasat pe ceilalti sa te indrume pentru ca, nu-i asa, ei stiu mai bine. Ai inghitit miturile specialistilor in tot si nimic si ai renuntat inainte de a incepe. Ai inchis in tine ceea ce stii si le-ai spus ceea ce trebuia sa spui. Ai jucat ipocrizia cu tine insuti. Nici macar nu te-ai inscris intr-un partid ca sa valorifici toata alunecarea si zambetele false. Nu. Tu te-ai fentat pe tine. Ai dat la o parte ceea ce te defineste, si ceea ce stii, si ceea ce gandesti ca sa pui in loc staniol ieftin si prietenii de conjunctura. 

Poate ai considerat ca asa esti util. Poate ca totul a venit dintr-o vina ancestrala de vindecator care a esuat. Sau, poate, doar din comoditate si o nevoie exacerbata de apartenenta la trib. 

Sigur ca ai fost si poate esti util. Un pion sacrificabil pe tabla de sah a altcuiva. Sigur ca ai reusit sa vindeci, cu pretul propriului tau suflet. Sigur ca ai avut senzatia de apartenenta, numai ca, tu te-ai pozitionat acolo unde nu ai curaj sa ridici capul si sa provoci lupul alfa. Si da, stiai ca intr-o zi va trebui sa faci curat in tot ce ai ascuns sub pres si in scheletii din dulap.

Interesant este ca Universul nu te lasa sa-ti alegi momentul. Nu. Pur si simplu te obliga sa o faci. Declansatorul poate fi un biletel cu schita de mult uitata in buzunarul sacoului, fotografia cazuta din gramada aruncata la intamplare in servanta sau, pur si simplu o voce familiara. Si acel ceva te ia si te arunca in mijlocul unui teren minat.

Paradoxal, tu esti cel care a plantat toate explozibilele. Tu esti cel care le-a ingropat in speranta ca va trece peste ele si altcineva va rezolva gramada adunata.

Ei bine, in momentul in care te trezesti in mijlocul campului minat nu mai ai cum sa eviti deflagratiile. Tu esti cel care explodeaza in fata propriilor tai ochi. Nu este un proces letal. Decat poate din punct de vedere sufletesc. Este doar un purgatoriu personal. O limba de jar prin care trebuie sa treci in talpile goale la capatul caruia e posibil sa te regasesti.

Uneori, Universul iti spune imperativ ca ai incurcat borcanele. Ai gresit etichetarea si ai ascuns fericirea in spatele muraturilor iuti si a traditiilor care iti sunt straine. Ai incercat sa pretinzi ca iti place gustul viselor altcuiva dar este cazul sa incetezi. Asa ca te obliga sa te uiti in oglinzile zilelor si clipelor in care ai ales calea minimei rezistente si campurile cu bataliile altora. Te obliga sa te asezi la masa cu demonii personali si sa vezi cine castiga. 

Sunt ca un soldat pe un camp minat. Dar in causul palmei am pastrat o sticluta cu apa din visele mele. Imi clatesc ochii si abia atunci vad alternativele care deschid o alta cale care umple golurile lasate in urma de explozii.