Totul va fi bine
Stii ca filmele de Craciun sunt doar filme, multe dintre ele pur comerciale, stii ca minunile nu se intampla in fiecare zi, insa tu chiar ai nevoie de ele. Iti doresti ca basmele cu zane sa fie reale macar o data si iti lasi imaginatia sa zboare pe un taram unde magia sta in fiecare zi cu tine la masa.
Nu este un refugiu in fata realitatii. Esti perfect constient de ceea ce te inconjoara, de lucrurile pe care trebuie sa le schimbi, sau fata de care trebuie sa schimbi perspectiva. Iti dai voie, insa, sa plonjezi intr-o mare de magie care te pune intr-un scaun de cinema, iti da si o punga de popcorn si te lasa sa derulezi filmul realitatii inainte si inapoi in cautarea unei idei.
Nu este cel mai placut film. Nu stii cum va decurge actiunea si, mai ales, nu stii daca este un romcom, un thriller sau o drama iar finalul este invaluit in ceata. Privesti atent si, in acelasi timp, te simti precum Oblio la rascrucea de drumuri. Directiile sunt multe. Nici una nu iti garanteaza ca durerea de acum nu va fi inlocuita de alta. Nici una nu iti garanteaza un drum lin si fara gropi si pietre ascutite. Insa, indiferent ce directie alegi, alegerea vine impreuna cu asumarea. Nu poti si nu ai cum sa dai vina pe altcineva, asa ca, mai stai in sala virtuala de cinema cu Magia alaturi si te uiti incontinuu la acelasi film.
Stii ca, la un moment dat, punga de popcorn se va termina. La fel si filmul. Si, chiar daca ai mai putea sta, va trebui sa mergi la toaleta. Iar acela este, paradoxal, momentul in care te intersectezi cu realitatea. Nu conteaza forma sub care se manifesta, poate fi partenerul de afaceri in care ai crezut si s-a dovedit a fi doar un adept al bulling-ului, poate fi vecinul mult prea curios si intotdeauna dispus sa isi spuna parerea despre actiunile tale indiferent daca i s-a cerut sau nu, poate fi prietena care te suna exclusiv atunci cand are nevoie de ceva, poate fi cel care asteapta de mult sa te vada in genunchi si trambiteaza fericit vestea caderii tale sau, poate fi acel cineva extrem de apropiat care izbucneste in ras in momentul in care te impiedici si singurul regret pe care il manifesta este acela ca nu a fost pe faza ca sa te filmeze.
Uneori, loviturile sunt lucruri mult mai marunte, insesizabile, unele dezvoltate in timp pentru ca tu nu ai acordat atentie semnalelor. Sunt lucrurile care ciupesc din tine si lasa rani adanci pe care le remarci in timp.
Cel mai rau este atunci cand toti dau in tine pentru ca, nu-i asa, poti sa duci, esti " indestructibila", esti "puternica", este " a naibii". Si atunci, surprinzator, toti cred ca pot sa dea. Iar tu rezisti pentru ca, din pacate sau din fericire, ai mai fost pe acolo. Stii ca loviturile vin si cand esti jos, cu spatele la zid dar si atunci cand ceilalti considera ca le-ar fi de folos sau ca li se cuvine o bucatica din tine.
Sigur, nu toate suturile sunt directe. Nu. Marea majoritate sunt impachetate in zambete false, pretinsa ingrijorare, sfaturi de " bine", imbratisari contrafacute si incurajari plasmuite.
Uneori izbucnesti, le arunci in fata vorbele de pe la colturi si minciuna si falsul. Alteori, insa, zambesti fortat si inmagazinezi. Inmagazinezi frustrare, furie, lacrimi, dureri de cap, vorbe nespuse si actiuni nefinalizate. Stii ca vei reusi sa te eliberezi de toate, stii ca sunt ani inceputuri, dar tot ai nevoie de magie. Pentru ca tot cumulul asta va duce la explozie. Stii asta. Dar iti doresti o explozie care sa curete si sa schimbe geografia relatiilor. Sau macar sa te repozitioneze si sa te ajute sa iti eliberezi orizontul si sa elimine toxicitatea din jur. Chiar daca asta poate insemna disparitia unor prieteni.
Cand sufletul iti este plin de lacrimi te rogi pentru claritate bsi puterea de a accepta ca nu va fi comod tot ceea ce iti va revela. Iar magia se intampla atunci cand iti pui o cafea, iti privesti demonii in ochi pana cand se micsoreaza, zambesti, ii bati pe umeri si iti spui " totul va fi bine".
Comentarii
Trimiteți un comentariu