Ceata
Sunt zile in care totul pare incurcat. Ai senzatia ca timpul se scurge dupa ceasul Iepurelui de Martie, ca Palarierul Nebun a baut din ceainicul Bursucului iar Spanul s-a asezat comod la masa cu Harap Alb la intersectia de drumuri din Oblio. Totul pare anapoda iar oamenii traiesc in zile diferite. In astfel de zile te intrebi nu cat este ceasul ci in ce an esti si ai impresia ca si Craciunul s-a razgandit si nu mai vine. Te simti ca si cand ai fi baut gheata carbonica, totul in jurul tau este blurat si incepi sa te intrebi ce este important. Universul nu se osteneste sa-ti raspunda, asa ca primesti de la cei din jurul tau franturi de raspunsuri la intrebari pe care nu le-ai pus. Lucrurile in jurul tau se precipita iar povestile si reactiile celorlati au o evolutie usor halucinanta. Poate ca zilele de genul asta iti atrag atentia ca viata nu curge niciodata in directia in care vrei tu si ca are propria ei albie in care se misca aparent brownian intre maluri. In amalgamul spectrului