Timpul si linistea

 

Sarbatorile, zilele de sarbatoare au o cadenta speciala. Ca si cand timpul mangaie cu maini blande asperitatile vremurilor si toarce in fuior de matase linistea. totul se impleteste cu o nevoie acuta de introspectie si un vant domol care aminteste sunetul valurilor in asfintit. E un moment fara intrebari. doar raspunsuri intuite dincolo de liniste. 

E o liniste vie, care picura peste suflet pacea unei manastiri ascunse in munte. Nu tine de religie sau credinte. Este doar un moment in care mana blanda a Universului iti transmite ca esti protejat in timpuri tulburi.

Miroase a primavara si a libertate, a zari nesfarsite si a ganduri bune, a cozonac si soare pictate in culori de amintiri. Iti este bine si Universul iti deschide o fanta catre speranta unui maine debarasat de angoase.

Timpul isi incetineste mersul pentru o zi. O secunda astrala pe care ti-o ofera impreuna cu invitatia de a privi bine inauntrul tau. Stii ca acolo este izvorul sperantei si puterea de a merge catre limanul viselor. Stii ca acolo straturile de fard social si mastile nu au nici o putere. Stii ca tu esti acolo, sub straturile de conveniente si autoimpuneri, cu temerile si barierele tale. 

Dar, in astfel de zile, negurile se risipesc si visele isi croiesc drum catre suprafata. Linistea te invita la taifas. Si iti spune ca irealizabilul nu exista atata vreme cat crezi in tine. Iti spune ca frica nu supravietuieste convingerilor, ca a fi curajos inseamna de multe ori doar sa asculti atent, ca semnele sunt la tot pasul atata vreme cat iti scoti ochelarii de cal. Timpul si linistea stau cu tine la sueta si, printre cozerii despre mersul Universului, iti povestesc ca lumea este o imensa apa de energii aflate in miscare si ca nimic din ceea ce pare de netrecut nu este asa. Iti arata ca oamenii se transforma fara motive aparente si, uneori, dau la o parte geamurile sablate prin care i-ai perceput pe altii si ai fost perceput de ei. iti spun ca exista oameni care nu te vor mai insoti pe drumul tau pentru ca ei au alta cale, te invata sa nu te agati de imaginile create in mintea ta si sa lasi increderea sa-ti arate poteca, sa-ti iei ramas bun de la cei care ti-au fost dascali si lectii si sa privesti mai atent in jurul tau pentru ca la ddrum ai nevoie de prieteni.

Asculti vantul, linistea si vorbele de matase ale timpului si stii ca drumul tau e inainte, ca a fost doar o oprire a Orient Express-ului tau. Alegi si cantaresti oameni, senzatii si ganduri, decizi ca ai nevoie de o rezerva de cafea si zambete reale, aduni apa in burdufuri si te pregatesti de un nou inceput. Chiar daca masinaria este veche, iti spui ca se poarta antichitatile, iti pui rucsacul pe umar si strigi imbarcarea in vagoane.

Stii ca te vei mai opri, ca unii nu vor raspunde la apel sau vor cobori pe parcurs, dar pui motorul in miscare. Deschizi larg ochii sufletului zambesti catre partenerii de discutie, ii multumesti Timpului si imbratisezi linistea, te intorci cu fata spre zare si soptesti...pana cand ne vom revedea....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce te face sa te simti iubit

Usi

Cel mai pretios lucru...