Uneori e stramt in tine

 

Uneori e stramt in tine. Corpul parca iti limiteaza libertatea de miscare. Esti tu si altcineva in acelasi timp. Ai vrea ceva dar nu stii sa definesti ce iti doresti. Te simti incorsetat de sforile nevazute care iti directioneaza pasii intr-o directie impusa de un papusar care iti sufla parul de pe ceafa si iti spune ca el stie mai bine.

Si mai sunt si firele subtiri care vin din nivelul karmei personale sau colective. Ai vrea sa te desprinzi, dar itele subtiri taie rani adanci in carne si deschid plagi pe care le credeai inchise.

Nu mai tii minte cand ai acceptat prima legatura. Nici macar nu esti sigur daca a fost in viata asta. Probabil ca a aparut cu primul "nu ai voie", sau "asa zice toata lumea". Ai acceptat din nestiinta , nepasare sau comoditate. Apoi, pentru echilibru, ai acceptat si altele devenind inca un numar in inventarul de marionete sociale.

La un anumit moment ai primit si un upgrade de automatizare si ai inceput sa te misti ghidat pe suprafete si distante mai mari. Alte sfori. Doar forma difera.

Fiecare zi aduce legaturi noi, unele inlocuiesc sforile vechi, altele doar se adauga celor pe care le aveai deja. Le lasi sa se adune dintr- o nevoie ancestrala de siguranta, de apartenenta la trib. Indiferent cat de evoluati consideram ca suntem, haita ne guverneaza iar nevoia de apartenenta ne limiteaza propriile ambitii. 

Comoditatea si gandirea “pozitiva” indusa prin toate metodele de comunicare, sustin cumulul de ite care ne trag in directiile dictate de altcineva. Fiecare “ lasa ca merge si asa” ,  “ e mai bine asa” , mai pun un buton pe panoul de control. Uneori chiar admiram panoul stralucitor al “ integrarii”. 

Pana cand, atunci cand ne asteptam mai putin, realizam ca, de fapt admiram tiparul strans si controlul strict care ne transforma intr-un produs de serie dintr-un unicat. Constatam ca, de fapt, asteptam cuminti la rand la omologare desi in noi e stramt. Gandurile, visele si nazuintele nu vor sa se incadreze in sablonul predefinit si nici nu au chef sa se miste dupa cum comanda papusarul. 

Astepti cuminte ca la un consult chirurgical in timp ce eul tau sta sa erupa din calmul obedient autoimpus. Te ridici si parasesti tacut sala de asteptare a ordinarului, cu pasi atent masurati. Lasi corpul stramt ca pe o haina la intrarea in oceanul de senzatii, deschizi bratele si imbratisezi vazduhul cu elanul eului recastigat si eliberat de toate sforile. Arunci panoul de control si privesti nisipul dorului de duca cum matuieste butoanele stralucitoare.

Cand este stramt in tine, lasa-ti visele sa te conduca si gandurile sa-ti modeleze sufletul dupa forma lor.