Povestile cafelei

 Fiecare zi este un recipient pentru povesti. Un recipient in care Universul aduna vorbele, gesturile, zambetele si lacrimile, reusitele si incercarile, clipele de fericire si cele de restriste. Fiecare zi este compusa din milioane de povesti adunate intr-un puzzle urias. 

O bucatica din acest puzzle se compune din franturile de poveste pe care le auzi dimineata intr-o cafenea garsoniera. 

Imi plac diminetile la cafea si imi place garsoniera. Nu pentru ca ar avea cea mai buna cafea din lume. E buna, foarte buna, exista si alte locuri in care cafeaua este exceptionala dar carora le lipseste sufletul. Le lipseste stralucirea care te face sa mai stai putin chiar si atunci cand esti contratimp. 

Imi plac diminetile in care barista te asteapta deja cu flat white si imi plac oamenii care intra mai grabiti sau mai relaxati, veseli, abatuti sau doar plictisiti, in spatiul cu miros de "Jocul de-a vacanta". Ii simti dupa cum comanda cafeaua: espresso pentru cei grabiti, aflati la coada la clinica de alaturi atunci cand spera sa le vina randul, latte pentru cei obositi de drum si care au pierdut sirul cafelelor baute, flat white pentru ai casei si "chiar nu ai zahar?" pentru "atoatestiutori".    

Fiecare aduce o frantura de poveste pe care o lasa voit sau intempestiv ca un bacsis langa ceasca turqoise. 

Sunt cei care isi beau cappucino-ul cu speranta ca aici vor putea sa-si vada implinit visul de a avea copii, este operatorul intepat care a ocupat pana si locurile inexistente de parcare de pe strada ingusta cu aroganta filmarilor la un nou serial, notarul grabit care cere un latte la pachet, corporatistul aflat in work-from-home care vine la cafea in dorinta de a pastra o urma din normalitatea disparuta si singuraticul care incearca sa-si umple lumea cu aroma cafelei proaspat macinate si povestile cafenelei.

Exista locuri de care te leaga fire nevazute de stare de bine amestecate cu aroma cafelei. Inveti sa deoasbesti Ethiopia si Rwanda nu numai dupa gust iar zgomotul rasnitei se incadreaza in peisaj. Sunt dimineti in care esti acolo la prima ora, iti bei ceasca de energie si tu incepi povestile zilei. Sunt altele in care intri grabit cerand un latte la pachet si sfarsesti prin a petrece doua ore ascultand povestile trecatorilor si facand matrici numerologice. Si zile in care mica cafenea garsoniera devine locul de intalnire pentru prietenii uniti de acceasi bucurie matinala cafelei cu suflet.

Dupa multi, poate prea multi, ani in care diminetile erau o alergatura cu sufletul la gura catre task-uri si cerinte imperative, am descoperit ca, de fapt, diminetile imi apartin. Iar modul in care incep ziua da forma gandurilor si a emotiilor. Stii ca ai o zi plina dar preferi sa bei o cafea si sa asculti muzica, sa-ti asculti gandurile sau franturile de poveste care patrund pe usa ingusta. Pui graba, tensiunea si deadline-urile on hold si te lasi patruns de aromele exotice, zambete cuvinte si atmosfera de bine ca intr-un inceput de vacanta. 

Iei starea de bine cu tine la pachet si o picuri peste zbuciumul zilei, praf magic de zambet peste incordare si astepti cu nerabdare de copil cafeaua si povestile urmatoarelor dimineti. 

#emoziacoffeemanifesto