Cand viata te ia pe sus

Uneori viata ne ia pe sus. Pur si simplu. Iti pune o mana pe umar, te scoate din zona de comfort si te arunca in centrifuga. Nu te intreaba daca vrei, daca poti, daca ai chef sau daca esti pregatit. Iti spune "respira adanc"si iti da un bobarnac. Nu ai timp sa intrebi de ce, nu ai timp sa te lamentezi si nu ai timp sa te agati de zona de comfort. E ca uraganul care a luat pe sus casa lui Doroty in Vrajitorul din OZ. Prins in vartej realizezi ca povestile sunt adevarate si te intrebi unde vei ateriza. 

Si, pana la urma, nu locul in care ajungi este important ci cum te adaptezi la el si cum atragi forta tornadei. Cand viata te ia pe sus iti da o alta perspectiva, iti arata unghiuri pe care nu aveai cum sa le vezi pana atunci, sau pe care le-ai ignorat. Asta pana cand ele devin, brusc, singurele tale optiuni. 

Cand ai senzatia ca esti in deriva si ca naufragiul este iminent, viata te scoate in afara a ceea ce stiai, in afara rutinei pigmentate cu mici deviatii programate. Si acolo, in furtuna reusesti sa apuci vantul si sa-l intorci in panzele felucii indepartandu-te de stanci.

Cand viata iti ofera, in stilul smuls ce e drept, alta perspectiva, e cazul sa o explorezi. La fel ca Doroty e momentul sa incalti pantofii de lac rosu ai vrajitoarei si sa pasesti pe drumul sinuos catre OZ. 

Pentru fiecare dintre noi OZ are alta conotatie, dar, indiferent de asta, este idealul si pastratorul viselor. Uneori, OZ este doar calatoria si oamenii pe care ii intalnesti pe drum, alteori este privirea proaspata asupra fundaturilor care te pun sa faci calea intoarsa. Fiecare borna a drumului iti modeleaza eul transformandu-te in ceea ce doar banuiai ca esti. 

Cand viata te ia pe sus este semnalul ca inca nu te-ai gasit si ca este momentul sa incepi sa o faci si sa te intrebi ce iti doresti cu adevarat si ce fel de drum cauti. Universul nu iti da raspunsuri. Iti pune doar intrebarile la care, uimit, constati ca aveai deja raspunsurile insa nu stiai intrebarea corecta. Stii ca esti demiurgul propriului tau destin, dar nu aveai intrebarea. Stii ca la capatul cautarii, in OZ te vei gasi pe tine dar nu stii daca te vei recunoaste.

Cu toate astea, tragi aer in piept si pasesti la inceput demonstrativ pe drumul descoperit. Mai apoi incepe sa-ti placa. Mai ales cand te insotesti cu cei care, ca si tine, cauta iesirea din labirintul tiparelor. Drumul indeparteaza straturile protectoare ale obisnuintei si varsa supa calduta a lui "merge si asa". 

Cand te privesti din alt unghi, descoperi ca ai forta si determinarea de a materializa ceea ce iti doresti si ca pana si stelele pot fi atinse. Tornada te invata sa te recompui si realizezi ca pana si haosul are un punct din care poate fi schimbat. Iar punctul acela este cel in care tu te asezi cu tine la cafea si iti recunosti slabiciunile fata de tine si iti lasi imaginatia sa deschida ferestrele catre cerul visurilor. 

Cand viata te ia pe sus, aduna-ti curajul, deschide-ti aripile si zboara!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Lectii de la viata