48 de ore


 Cand? Cand si cum a zburat anul tau personal? Anul ala in care ar fi trebuit sa te concentrezi asupra ta. Asupra partii spirituale. Anul in care ar fi trebuit sa faci mai mult pentru tine. Ceea ce, de altfel ar fi trebuit sa faci in fiecare an nu numai in asta din care mai ai 2 zile.

Esti exact ca un elev prins cu tema nefacuta si care incearca sa ingrase porcul in Ajun. Incerci sa-ti amintesti pe ce ai cheltuit toate zilele pe care le-ai avut la dispozitie. Nu iti place sa faci liste, si oricum, daca ne gandim la cele de cumparaturi, cati dintre noi le respecta cu sfintenie? Cam asa si cu zilele din anul tau personal. Ai fost darnic cu ele, ai crezut ca 365 este o avere si, ce sa vezi, nici macar nu iti poti aminti cand si pe ce s-au dus. Plasa cu emotii cumparate cu mica avere nu pare sa atarne prea greu. Deschizi palma si vezi ca mai ai doar 48 de ore din ceea ce parea atat de indepartat. 

Te cuprinde panica, te simti ca inaintea unui examen petru care nu ai invatat mai nimic si toti ceilalti sunt bine pregatiti. Sau, cel putin asa pare. In prima faza iti pare rau pentru orele daruite acolo unde stiai din start ca nu vor fi apreciate. Iti pare rau ca nu ai stiut sa spui nu nici macar atunci cand ar fi fost singurul raspuns logic. Aduni parerile de rau intr-o bocceluta consistenta si numeri zilele, orele si minutele irosite. Sau, cel putin iti par irosite prin comparatie cu momentele cu si pentru tine pe care le ai in causul unei palme. 

Te gandesti ca ai fi putut face mai mult pentru tine, ceva important, memorabil, pe care sa-l poti povesti. Mai ales ca era anul tau personal. Anul pentru tine si sufletul tau. Te gandesti cam ce ai mai putea face cu ultimele 48 de ore. Cauti idei cu perseverenta unui vanator de last-minute-uri. Nici una nu pare a fi buna. Ai prea putin timp la dispozitie inainte de a intra in anul in care se trage linie si totul se calculeaza atent.

Si atunci, te resemnezi, tragi aer in piept, iti faci o cafea si te uiti din nou pe lista zilelor consumate. De data asta mai atent. Si, brusc, balanta incepe sa se incline intr-o alta directie. Incepi sa asezi in talerul care parea usor diminetile in care bei cafeaua din cestile turqoise ca cerul de vacanta, oamenii faini pe care i-ai cunoscut la cafea, lumina aurie a soarelui de toamna filtrat prin paharul cu vin roze, aerul bland al podgoriilor toamna si troznetul lemnelor la focul de tabara intr-un loc in afara timpului. Incepi sa aduni zambetele dincolo de timpul petrecut ascultand, usurarea dincolo de frica, bucuria de a te amesteca printre oameni intr-o piata dincolo de lume, emotia intoarcerii in locurile de suflet, adrenalina si decadenta locurilor care pareau doar un vis.

Dai lista deoparte si incepi sa zambesti. Contorizezi in zambet chiar si momentele in care ai fi tipat de neputinta. Iti dai seama ca, pana si nervii din trafic, disperarea preturilor care urca si intalnirile ocazionale cu demonii personali au un numitor comun pentru care, surprinzator, esti recunoscator: ai trecut inca un an. Un an in care ai depasit angoasele asteptarilor demontate, ai parcurs sinusoida increderii si pierderilor, ai dat, ai primit, ai uitat, ai ras, ai sperat, te-ai intors in timp si in locuri de mult uitate, ti-ai promis si ti-ai oferit cafele in locuri vechi, ai descoperit adevarul in unghere si ti-ai dat voie sa traiesti. Ai descoperit cum sa te adaptezi dupa frica. Si ai gasit sensuri acolo unde nu te asteptai.

Si cumva, cand ultimul minut al anului tau se scurge catre clepsidra celui care iti va masura faptele, iti dai seama ca, de fapt, sensul celor 365 de zile a fost chiar in fata ta. Ca ai gustat viata si ai depozitat amintiri si oameni in minte si suflet. Ai trait fiecare clipa, ai daruit din tine si ai primit din altii, ai cantarit si ai fost masurat cu ocaua timpului. Ai baut cafele cu tine si cu ceilalti si ai respirat aerul propriilor tale vise.

Si cand primul minut al noului tau an personal incepe, pui trairile la pastrare intr-un flacon subtire si iti dai voie sa deschizi un nou capitol. Si o sticla cu roze.      

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Lectii de la viata