Dincolo de intrebari

Cand si cum sa iti deschizi sufletul si vorbele? Cand si cum sa scoti poleiala de pe cuvinte si sa elimini toate mastile zilei? Cand si cum sa intorci metaforele modeland realitatea pesonala? Cand si cum sa fii sincer fara sa ti se spuna ca esti prea sincer?

Intrebari la care raspunsurile nu exista sau ai doar raspunsuri partiale. Nu stii niciodata cand si daca este momentul sa lasi sinceritatea cruda sa erupa. Sigur ca inveti sa eviti sinceritatea si discutiile directe. Inveti sa pui fundite si zorzoane acolo unde cel mai bine ar fi sa pui cartile pe masa. Traim intr-o lume de iluzii atat de puternice si mereu updatate incat sinceritatea devine in cel mai bun caz desueta daca nu chiar deranjanta.

Paradoxal, adeptii infocati ai iluziilor se prevaleaza de notiunea de sinceritate ca sa acopere grobianismul si tusele grosiere ale agendelor personale care deja nu mai pot fi ascunse. Franchetea este pusa pe un piedestal frumos intr-un muzeu al amintirilor din alte vremuri si, din cand in cand, este expusa cand circumstantele o cer. Altfel, desi se spune ca "niciodata nu poti fi prea sincer", onestitatea este un bau-bau modern. Ti se spune ca esti prea deschis in relationarile personale, sau de business, ti se spune ca ii indeparteaza pe ceilalti ca si cand ar fi o forma de contagiune. Ar putea fi contagioasa intr-o relationare eliberata de prejudecati si false asteptari.

Cineva imi spunea ca sunt prea sincera in ceea ce le spun celor pe care ii consider prieteni. Ca si cum as umbla cu inima in palme. Si asta m-a facut sa ma intreb cand si cum e cazul sa-ti deschizi sufletul si sa rostesti exact ceea ce gandesti. 

In zona de profesional este cumva un compromis acceptat. Acolo este o conventie si asta face, de fapt, echipele sa functioneze. Nu poti fi franc in anumite tipuri de discutii. Acolo este necesar sa fii pragmatic. La fel, exista persoane care ar interpreta gresit deschiderea. Nu neaparat pentru ca nu inteleg ci, mai degraba, datorita conventionalului si al cutumelor sociale care iti dau, de cele mai multe ori, o singura alternativa si o singura perspectiva. Dar, chiar si in aceasta zona, uneori este cazul sa accepti oportunitatea onestitatii. Un fel de prezumtie de nevinovatie.

Insa acolo unde relationarea depaseste granitele profesionalului, acolo unde viata iti scoate in cale oameni care rezoneaza cu tine, acolo cred ca sinceritatea este necesara. Pentru ca, din punctul meu de vedere, fara acest element constructia unei amicitii ar porni pe picioare de lut. Pana la urma, cei pe care ii numesti prieteni reprezinta, in perceptia si scara ta de valori, tot ceea ce este mai bun din ceea ce ai intalnit pana la acel moment in viata. Sigur ca stii ca nu toti vor ramane alaturi de tine si ca unii vor disparea la un moment dat fara explicatii si fara avertizari. Stii ca unii vor lua o pauza pentru a se intoarce mai tarziu in timp. Si stii ca e posibil ca distanta, imprejurarile si chiar traditiile sa va indeparteze.

Insa exista si cei pe care de obicei ii numeri pe degetele de la o mana care, intr-un fel sau altul, depasesc toate piedicile de ordin circumstantial si iti creaza zona ta de siguranta. Ei sunt cei care se bucura cu si pentru tine, sunt acolo cand este nevoie chiar daca, poate v-ati auzit in urma cu un an. Sunt cei care iti dau un umar pe care sa plangi fara a-ti judeca cuvintele si emotiile. Sunt cei care se aseaza cu tine la o cafea la ora 10.00 dimineata si pe la miezul noptii inca nu ati terminat de povestit. Si, tocmai pentru ei, este cazul ca sa pornesti de pe o pozitie deschisa, de sinceritate cruda. Pentru ca, daca nu pot accepta si nu le suna bine abordarea atunci este clar ca, de fapt se incadreaza mai degraba in zona de prietenii de conjunctura.

Nu este cazul sa fii ipocrit atunci cand iti doresti cu adevarat ca cineva sa faca parte din acest cerc restrans. Si, evident, nu iti doresti ca tu sa ai parte de cabotini. Uneori, dincolo de incantarea de a descoperi vibratii asemanatoare este ceva care te pune in garda. Iar franchetea este un test bun. Da, e drept ca nu este infailibil dar reduce mult din dezamagirile ulterioare.  Putem fi dezamagiti pentru ca, oricat am incerca, atunci cand miza este prietenia in adevaratul sens al cuvantului, iti creezi si le creezi si celorlalti asteptari. Iar tartuferiile, indiferent de motivatii, dor. Mai mult decat o perceptie exprimata asa cum apare.    

Si atunci, cum stii cand si cum sa fii sincer fara a ti se spune ca esti prea sincer? Poate ca, dincolo de analiza celor din fata noastra, ar fi bine sa stii ce iti doresti.

Pentru ca, pana la urma, daca te hotarasti sa deschizi portile fortaretei sufletului, o faci pentru ca cel din fata ta iti confera o senzatie de siguranta. Iar, inainte de a lasa podul peste santul cu apa care inconjoara zidurile, o doza masiva de sinceritate nu face rau. Reactia iti va spune daca poti avea incredere in instinctul tau sau nu.

Asa ca, cel mai bun moment este cel in care te afli acum. In rest, fii atent ce iti doresti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Lectii de la viata