Friends with benefits
Uneori postarile vin ca replica la o provocare. O replica bazata pe perceptiile mele. Este posibil ca viziunea mea despre un subiect sau altul sa fie in total dezacord cu opinia altcuiva. Dar, pentru fiecare dintre noi, imaginea lucrurilor este data de perceptii. La fel si ideea de relatie. Cumva, in toata evolutia globala, avem tendinta de a omite faptul ca si relatiile interumane se modifica. Sau doar premisele se schimba odata cu trecerea timpului si trecerea noastra dintr-o etapa in alta.
Am mai spus ca suntem ipocriti. Uneori pentru ca asa da bine, alteori pentru ca notiunea de moralitate este tot cea cu miros de tocanita indiferent cat de evoluati am pretinde ca suntem. Nu realizam cat de mult atarna "gura lumii"sau "bancuta de la poarta" pana cand nu ne aflam in situatii neobisnuite sau, mai ales, cand ceea ce simtim si ceea ce ne dorim nu converge cu ceea ce am fost invatati sa gandim.
Daca am fi sinceri cu noi, macar cinci minute, am recunoaste ca sabloanele noastre de gandire mai ales in ceea ce priveste relatiile, sunt in alb si negru. Sigur ca putem sa ne prevalam de morala crestina pentru a ne justifica dar, din punctul meu de vedere, nu este decat o alta forma de ipocrizie. Sigur ca pana si povestile ne invata ca in viata totul este in nonculori. Printul salveaza printesa si regatul si totul se sfarseste cu o nunta fastuoasa. Intotdeauna m-am intrebat "si dupa aceea?". Basmele nu au si continuare. Nu exista un 2.0. Poate pentru ca forever nu tine forever? Poate pentru ca tot ceea ce presupune o relatie nu mai este subiect de poveste? Sau, uneori este doar subiect de can-can. Cumva, finalul basmului te lasa sa crezi ca totul poate fi perfect, ca happily ever after este real, ca nu exista compromis, vorbe si obiecte aruncate, socri si cumnati si cumetri, veri frati surori, copii imposibili si vecini bagaciosi. Iti deschide o fanta de posibilitati in deplina concordanta cu morala acceptata, in care nu exista spatiu personal, pentru ca, nu-i asa, nu e nevoie, totul se gandeste la dublu iar prietenii sunt musai comuni ca si bunurile. Finalul apoteotic iti serveste un "asa trebuie sa fie" care atrage dupa el sentimentul de vina in cazul in care lucrurile nu stau si nu se simt asa cum este decupat tiparul. In schimb creaza postarile de viata "perfecta" cu multe zambete imprastiate pe paginile de social media, zambete care ascund ochii tristi, angoasele si frustrarile si, mai ales, acopera cu dibacie scheletele din dulap.
Numai ca, ce sa vezi, prea mult roz strepezeste dintii iar scheletele deschid usa dulapului fix cand te astepti mai putin. Indiferent cat de tare te agati de tiparul invatat, la un moment dat, viata te obliga sa fii sincer cu tine. La un moment dat viata iti da doua palme ca sa te ajute sa-ti pui gandurile si sentimentele in ordine. Si abia atunci te gandesti ca poate relatia de interdependenta nu este ceea ce iti trebuie. Sau, pur si simplu, nu ti se potriveste. Ii admiri in continuare pe cei care reusesc sa faca slalom printre provocarile zilnice ale unei relatii reale, Dar tu inca nu ai gasit ceea ce cauti. Sau poate inca nu te-ai gasit pe tine. Ai nevoie de un prieten si ai nevoie de ceva mai mult. Ai o nevoie acuta de verticala discutiilor care iti stimuleaza circumvolutiile dar nu poti ignora in totalitate orizontala.
Si atunci, te duci in directia a ceea ce americanul numeste friends with benefits. Sigur ca morala cu miros de tocanita nu recunoaste conceptul. Nu face parte din "cultura"si traditie. Este, evident, imoral. Ca multe lucruri bune, de altfel. Despre legalitate pana si exponentii bancutei de la poarta se abtin. Nu de alta, dar nu scrie nicaieri asa clar cum ca ar fi si ilegal. Dar, cu siguranta, un aparator ad-hoc al virtutilor impamantenite, te va monitoriza cu atentie. Indiferent daca este vorba de vecina care priveste continuu pe vizor, verisoara care te verifica sa vada cu cine mai iesi sau "prietena"care iti admira in fiecare zi energia. Stii ca cineva va ridica din spranceana si mai stii ca ti se va spune ca asa ceva nu exista. Ca nu se poate si, cu siguranta, nu va iesi nimic bun.
Sigur ca poti sa te opresti si sa te gandesti ca poate au dreptate, ca poate nu e cazul, ca mai bine separi lucrurile. Dar, pe de alta parte, de ce sa te gandesti ca nu va merge, cand poti sa gasesti solutiii sa functioneze? E ca la un joc de bridge. Nu poti intra in joc decat daca stii ca folositi aceleasi conventii si nu poti intra in joc decat daca iti cunosti partenerul.
In cazul asta nu intri in relatie legat la ochi sau cu "lasa ca merge si asa". Este genul de raport in care intri asumat. Iti asumi ca e posibil sa nu functioneze. Iti asumi ca, la un moment dat unul sau celalalt va dori sa incheie tratatul. Iti asumi privirile poncise si vorbele soptite pe la spate. Iti asumi gura lumii si opiniile "avizate". Iti asumi. Bati palma. Oferi si ceri sinceritate. Nu lasi grobianismul sa se deghizeze in franchete. Nu lasi tacerile inutile sa sape in fundatia amicitiei. Nu intri cu bocancii in sufletul si spatiul personal al celuilalt. Te bucuri de moment: de cafeaua bauta pe marginea autostrazii, de zmeura cumparata la geamul masinii in timp ce astepti sa porneasca coloana pe drumul intrat in reparatie exact la inceput de vara, de viitura care a rupt drumul spre civilizatie si te-a facut sa mai stai inca o zi la pensiunea fara semnal la telefon. Te bucuri de soare, de intimitate si calm, de voi doi intr-o bula de netimp. Aduni amintiri si zambete, pretuiesti si traiesti momentul pentru ca stii ca asta este tot ce ai. Esti scutit de manifestarile publice ale intimitatii. Nu pui presiune pentru ca nu ai nevoie nici tu de ea. Alegi sa fii bine si sa uiti pentru cateva clipe de lumea din afara. E drept ca ea nu uita de tine. Se straduie din rasputeri sa se insinueze si sa desfaca. Nu te miri, pentru ca, de fapt, este chiar previzibil. Cand nu intelegi ceva e mai simplu sa desfiintezi decat sa ignori sau, Doamne fereste, sa intelegi.
Friends with benefits este in acelasi timp balsam pentru suflet atunci cand nu ai nevoie de legaturile iminente ale unei relatii "asezate", este oaza de linistie atunci cand realitatea se buluceste cu zgomot peste tine dar, in acelasi timp este ingrijorarea si timiditatea de a pune intrebari atunci cand firul conversatiei se rupe. Tu stabilesti limitele si tu trebuie sa le respecti. Nu poti sa ceri intimitatea spatiului personal si, in acelasi timp, sa il incalci pe al celuilalt. Te relaxeaza mental si biologic dar da si o stare de dependenta. Intri intr-un bol de supa calduta si, daca nu iesi la timp, sau nu schimbi felul de mancare, e posibil sa te trezesti singur intr-o ciorba sleita.
In genul asta de relatie pe langa asumare, respectul real fata de celalalt si fata de tine este la fel de esential. Daca nu stii, vei invata sa te iubesti. Vei invata ca binele tau atrage binele celor care depind sau intra in contact cu tine. Vei invata ca echilibru nu inseamna anost si, mai ales, vei invata ca gesturile mici si relaxarea de a spune ceea ce crezi fauresc o capsula de detensionare mentala si fizica.
Nu tine la nesfarsit si, cumva, simti finalul. E o senzatie in varful degetelor, si in nerabdarea de a finaliza. Vine cu o senzatie de gol pe care nu stii cum il vei umple, dar si cu o liniste pe care nu ai mai avut-o de mult. Stii, ti-ai asumat de la inceput. Si tot de pe atunci, undeva in spatele gandurilor ai stiut ca va trebui sa alegi. Intotdeauna ai de facut o alegere. De data asta este verticala versus orizontala. Iar aici, alegerea este dictata de cat si ce apreciezi. Si de calitatea prieteniei preexistente.
Finalul nu este altceva decat un test. Inca unul care poate desfiinta lema lui "nu se poate sa fiti numai prieteni", sau o poate confirma. Este, din nou o asumare si o alegere. Liberul arbitru versus suflet. Si ce prevaleaza. Camaraderia si vibratia comuna sau...restul.
Am spus de la inceput ca postarea asta este o perceptie. Poate fi adevarat sau fals. Numai ca, din punctul meu de vedere, tot ceea ce iti poti dori dupa ce orizontala si-a consumat noutatea, este sa te poti bucura in continuare de verticala si de dimineti la cafea intr-o bula de netimp.
Comentarii
Trimiteți un comentariu