Zare

Cand stii ca s-a terminat? Cand stii ca te-ai eliberat de vina? Cand stii ca nu mai tarasti dupa tine piatra de moara a neimplinirii?

Nu este un moment anume. Nu ai cum sa planifici: de astazi in 3 zile nu o sa-mi mai pese. Este doar un moment, in care ridici ochii din ceasca cu cafea, privesti strada linistita dimineata devreme si realizezi ca ti-a trecut. Incerci sa-ti amintesti de ce ti-a pasat atat de mult iar memoria refuza sa raspunda la provocare. Si tot atunci durerea surda care te insotea dispare. Dispare si frustrarea odata cu ea.

Nu este un act de egoism, desi poate asa pare. Este doar viata care a smuls bandajul ca sa-ti arate ca sub el nu mai este decat o amintire de cicatrice peste care, daca vrei, poti sa faci un tatuaj frumos. Sau sa dai cu parfum. Pana la urma, in momentul in care te eliberezi, iti amintesti ca cineva, la un moment dat, ti-a spus ca uneori, cei la care tinem ne ranesc pentru ca noi le dam voie sa o faca.

Lectia autovalorizarii nu este una usoara. Si asta pentru ca tot ceea ce ne inconjoara nu este decat o mare de foarfeci care ne taie cu obstinatie aripile. Suntem inconjurati de ochii vinilor de multe ori autoimpuse, sau cele dictate de o moralitate cu iz de tocanita in care s-a prajit mult prea multa ceapa. Suntem apasat de constructia sociala si traditia balcanica a lipsei de incredere induse prin programe de training.

In plus, e greu sa depasesti prejudecatile. Indiferent ca este vorba de cele legate de religie, sex, celula familiala sau ierarhie sociala. Sunt la fel de greu de depasit ca traditia pomenilor nesfarsite facute de fapt de ochii lumii si mai putin din impulsuri pioase.

Cu toate astea, exista un moment in care ultima picatura de cafea iti da raspunsul la intrebarea "de ce". Si, abia atunci, iti iei un cappuccino si privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva. Fara regrete, fara fiori reci pe sira spinarii si, cu siguranta fara fluturi in stomac. Stii de unde pana unde ai gresit si refuzi sa iti asumi si vinile inventate. Te opresti in punctul in care te afli, adulmeci vantul si pornesti in directia care te cheama.

Nu stii ce te asteapta, nu stii pe cine vei intalni si, cu siguranta nu stii daca va fi mai bine. Dar stii ca este o experienta care iti va slefui o alta latura si te indrepti catre ea eliberat de balastul pe care ai crezut ca il vei putea transforma in diamante.

Nu exista certitudini dar, de data asta stii ca daca vei ajunge in acelasi punct vei gasi un alt drum mai rapid si fara procrastinare.

Asa ca iti iei o palarie noua si un rucsac pregatit pentru aventura, ridici capul si pornesti catre zarea care te asteapta. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce te face sa te simti iubit

Usi

Cel mai pretios lucru...