Cand timpul se suspenda

Sunt zile in care timpul se suspenda. Curgerea lui liniara asa cum ne-o imaginam noi se opreste brusc. Si confuziase instaleaza. Nu mai stii cand si nu mai stii cum. E un spatiu dincolo de timp in care toate actiunile se invalmasesc. nu mai stii daca ai pornit spredestinatia impusa desi, in acelasi timp esti constient ca deja lucrurile s-au intamplat. nu mai stii daca ai visat sau a fost real si nu mai stii daca timpul merge inainte sau inapoi.

Auzi de undeva de departe povestile cuiva si recunosti o voce a unei persoane pe care nu ai vazut-o vreodata. Asculti povestile si ele se impletesc cu o alta dimensiune a timpului prin care mergi ca pe un drum de pe care ceata diminetii inca nu s-a ridicat. 

Sunt locuri si spatii unde tot ceea ce credeai ca stii se amesteca cu ceea ce ar fi trebuit sa stii intr-o alta viata. Paesti pe un drum pe care nu il stii desi, cumva, ai o idee despre ce te asteapta la capatul lui. E un deja vu si o pacla densa in acelasi timp. Esti tu cu tine si, tousi, simti prezenta celorlalti, blurata, in jurul tau. Pe unii ii vezi ca printr-o sticla sablata. Ii stii de multa vreme si, cu toate astea, perceptia ta despre ei si a lor depre tine este distorsionata de filtrele opiniilor celorlalti. 

Atunci cand timpul se suspenda ajungi sa vezi mai clar dincolo de filtre, cutume si opinii straine de tine. Incerci sa elimini prejudecatile, macar pe ale tale si sa cureti spstiul din jurul tau si al celorlalti. Nu iti place intotdeauna ce vezi. De multe ori sticla sablata astupa grobianismul si autosuficienta, dar, alteori descoperi o vibratie care iti seamana dincolo de preconceptie. poti sa crezi ca timpul iti joaca feste, dar, de cele mai multe ori, fuiorul amestecat al curgerii lui iti dezvaluie ceea ce a stat ascuns sau ce ai ignorat atata timp. 

Cand timpul se suspenda vocile si fetele, gandurile si trairile se amesteca intr-un haos controlat doar de Univers. Intorci capul catre un moment in care ai simtit ca esti pe drumul pe care trebuie sa fii si, in secunda urmatoare iti amintesti de ranita cutumelor autoimpuse pe care ai carat-o atata vreme cand ai incurcat rascrucile. Se amesteca cald si dulce si amar intr-o bautura ciudata cu efect terapeutic si totul intr-o senzatie de plutire dincolo de realitate.

Toate aceste valuri de timp amestecat pot parea infricosatoare, dar, cumva, exista ceva acolo in fuiorul desirat al vremii care iti spune ca esti in siguranta, indiferent ce se pravaleste peste tine. Esti tu cu tine si, in mod paradoxal, cu toti cei care ti-au intersectat drumul. Exista o claritate ciudata care separa apele si iti da realul fiecaruia, indiferent daca voiai sa il stii sau nu. In valtoarea de trecut prezent si viitor amestecate in fuiorul Universului, gasesti ceva ce merita pastrat si ceva ce ar fi trebuit sa indepartezi de mult.

Cand timpul se suspenda simturile se ascut iar viata deschide ferestre catre ceea ce ar fi trebuit sa inveti. Cand timpul se suspenda pisesle din puzzle se reaseaza iar perspectiva se schimba.  Cand timpul se suspenda, dincolo de soapte si cuvinte singura voce care conteaza este a ta.