Steaua magilor

 

Simti cum se apropie Craciunul. Si parca anul asta senzatia este mai pregnanta. Cumva, dincolo de ceata groasa a fricii care ne invaluie, se simte mirosul de cozonac. Ati observat ca tendinta naturala a oamenilor este de a cauta divinul atunci cand necunoscutul inlocuieste obisnuinta? Craciunul este inceputul divinului catre care ne intoarcem cand vremurile se schimba. 

Intr-un timp care sterge tot ceea ce credeam ca stim, tot ceea ce credeam ca este solid, ne indreptam privirea si gandurile catre Craciun si nazium din nou catre steaua magilor. Pentru prima data, dupa multa vreme comercialul care definea perioada sarbatorilor, paleste in fata dorintelor care nu au mai fost rostite de mult. 

La finalul unui an care a rasturnat piesele de sah de pe tabla si a decis ca orice piesa iti poate da sah mat, cautam magia creatiei  dincolo de mirajul materialului, cu asiduitatea unui naufragiat pierdut in marea angoaselor. Cand tot ceea ce era solid a sublimat, ne intoarcem fata catre divin si cerem un semn, cand frica ne ingreuneaza drumul, cautam lumina blanda si clara care a calauzit magii. Ne dorim ca cineva sa ne ia de mana, sa ne intoarca in siguranta copilariei, la mirosul de cozonaci si scortisoara, la povestile de noapte buna, la nerabdarea si bucuria portocalelor gasite in ghetute  si la bucuria colindatorilor. Impodobim bradul cu mult timp inainte ca o incantatie pentru Craciun. 

Vremurile fricii si ale razboiului cu inamicul nevazut scot la suprafata bun si rau, ce are fiecare ascuns in adancuri, si mai scot la iveala o nevoie acuta de siguranta condimentata cu amintirea fericirii pe care nu am stiut sa o recunoastem. Craciunul inseamna adapost in fata vicistitudinilor, iar asta este nevoia de baza pe care o avem acum, indiferent daca recunoastem asta sau nu. sigur ca ne gandim si acum la cadouri si Mos Craciun, dar, cel mai mult ne gandim la senzatia de bine si siguranta pe care o aduce cu sine. 

Impodobim bradul si brusc, incepe sa miroasa a cozonac si a ciocolata calda, a turta dulce si a scortisoara, a cetina pigmentata cu miros de cuisoare. E o senzatie de bine aproape palpabila, senzatia de pijama moale, cuibareala pe canapea si zambet. Ne dorim o minune dar am trecut de momentul revendicarilor imperative. Acum o cerem soptit, o strecuram dincolo de granita fricii, ne ridicam ochii spre cer si asteptam un semn. Iar in timpul asta ne proiectam in Craciunurile trecute si adunam toate senzatiile de bine. 

Iar Universul ne trimite semnul cerut. Ne cere doar sa ne ridicam ochii spre cer si sa asteptam Steaua Magilor pe 21 decembrie. Ne cere in schimb, sa ne dam mai mult timp, sa avem mai multa incredere in noi si in abilitatea noastra de a citi semnele. Ne cere sa ne bizuim pe puterea noastra de adaptare, sa ridicam capul si sa intrezarim drumul dincolo de pacla fricii. Ne promite amintirea Craciunurilor copilariei si ne spune ca, dincolo de zidul de teroare, suntem in siguranta. Ne ia de mana si ne aminteste ca viscolul nu este etern si ca, atunci cand ne asteptam mai putin, troienele se topesc iar viata se intoarce pe fagasul ei.

Pana atunci ne trimite Steaua Magilor sa ne calauzeasca in drumul nostru spre descoperirea divinului din noi.