Ce ai face daca ai sti ca nu poti da gres?
Ce ai face daca ai sti ca nu poti da gres? Ai deschide in sfarsit fereastra catre visele tale? Sau ai actiona in continuare prudent din teama de a nu gresi chiar daca Univresul ti-a garantat ca nu se va intampla?
Reactia oamenilor in fata libertatii este extrem de diferita. O cerem, o cautam, invatam sa fim "liberi", invantam jocuri care sa ne elibereze mintea si spiritul si, totusi, in momentul in care primim ceea ce pretindeam ca ne trebuie, ei bine, in acel moment reactionam precum cateii tineri in fata spatiilor deschise.
In clipa in care Universul deschide usa catre imposibil si ne spune: "aici nu poti gresi, aici poti manifesta tot ceea ce iti doresti", tendinta este de a da inapoi sau de a privi peste umar cautand lesa. Pasii in afara tiparului sunt timizi, ezitanti si, de cele mai multe ori, ne retragem in zona de comfort spunandu-ne ca nu se face sa, invocand o conspiratie si, oricum, cine a mai auzit ca Universul sa faca cadouri? Te intorci in universul cunoscut, la realitatea gri si lupta surda cu obstacolele, mereu aceleasi ale zilei. Te indepartezi de lumina puternica si iti cumperi o pereche de ochelari de soare ultimul model pentru a masca regretul ascuns sub indiferenta si morala afisata cu emfaza. Chiar daca usa ramane deschisa o inchizi in gandurile tale si te intorci in supa calduta atat de cunoscuta.
Si, totusi, daca iti dai voie sa crezi, fie si pentru o secunda, si faci primul pas in afara plasei de siguranta, realizezi ca poti sparge tiparul. Poti sa schimbi formele asa cum iti doresti si poti construi scari spre cer din emotii, sperante si gesturi. Aerul este altfel, mai tare si mai intens. Asta te oboseste la inceput dar apoi iti dai seama ca nu ai respirat complet pana acum. Nu exista raspunsuri gresite pentru ca nu exista nici intrebari. Exista numai intentii si ganduri care converg in directia nazuintelor tale. Nu exista legi in afara legii liberului arbitru si asta este suficient. Esti creator si creatie in acelasi timp. Iti dai voie sa deschizi drumuri pe care nici nu indrazneai sa le desenezi si cutezi sa te exprimi in moduri in care ... nu se facea sa ...
Libertatea da dependenta. Si responsabilitate. Libertatea, sau mai degraba actele ei, se asuma. Pentru ca, nu-i asa, toate monedele au doua fete. Iesirea in spatiul de dincolo de tipare este o asumare. Fiecare pas in directia viselor tale este o asumare. Si fiecare cuvant spus asa cum il gandesti este tot o asumare.
Universul iti deschide usa catre iesirea din sabloane dar iti ofera si lectia asumarii, la pachet. Poate din acest motiv cei mai multi prefera drumurile batute si siguranta neasumata a regulilor celorlalti.
Odata invatata lectia asumarii, stii ca singura greseala pe care o poti face este sa nu ai incredere in tine. Stii ca pe tine te poti baza in orice moment si ca tu esti mana care te ridica atunci cand ai cazut. Stii ca tu esti cel mai bun prieten al tau si stii ca intuitia nu da gres. Odata invatata lectia asumarii, zarile se limpezesc si spatiul tau se elibereaza de cei care nu faceau altceva decat sa-ti fure oxigenul si timpul.
Si, dintr-o data, acolo unde credeai ca esti singur te regasesti inconjurat de cei ca tine, care cauta zarile si zborul, la fel ca tine si care, ca si tine, sunt acolo pentru a cosntrui si nu pentru a ridica obstacole in calea imaginatiei.
Ce ai face daca ai sti ca nu poti da gres?
As da frau liber imaginatiei si zborului, mi-as umple lumea cu oameni frumosi si cafea buna, as cadea si m-as ridica razand cu genunchii juliti, as molipsi lumea cu zambete si caini, as vorbi pentru cei care nu pot sa o faca, as contamina Universul cu acte de iubire in toate formele ei si as pastra vie uimirea ficarei zile. Si as institui zilele de stat la cafea cu tine insuti.
Si, pana la urma, atunci cand visezi nu poti da gres. Poti insa sa te conectezi cu visele celor ca tine.
Dar asta este o alta poveste.
Comentarii
Trimiteți un comentariu