Turnul de control



Vi s-a intamplat cu siguranta sa faceti cunostinta cu cineva intr-un context si sa va ganditi sau sa-i spuneti: Cred ca ne-am mai vazut undeva.
 Mie imi plac sincronicitatile.
De fapt, in viata asta trecem adeseori unii pe langa ceilalti. Cu unii ne incrucisam drumurile si privirile doar o secunda si apoi ne pierdem in masa amorfa a trecatorilor.
Cu altii, insa, ne traversam de multe ori pana la momentul in care trebuie sa ne intalnim, pana la momentul: parca ne cunoastem de undeva.
Intalnirile nu sunt intamplatoare si nici momentul in care se intampla.
E interesant ca atunci cand ne intalnim, dupa primul moment, ne amintim o grimasa sau un gest sau momentul in care am intrat in camera imediat dupa ce celalalt iesise.
Cateodata ma gandesc cam cum arata "turnul de control", acolo unde toate intalnirile si traiectoriile noastre sunt orchestrate.
Multi ii soun vointa divina, coincidenta, soarta.. Eu ii spun turnul de control.
Imi place sa imi imaginez ca acolo este o forfota continua si un fel de controlori de zbor care directioneaza si rearanjaza traiectoriile, organizeaza ciocnirile "intamplatoare", modul in care trecem unul pe langa celalalt, privirile scurte si memoria gesturilor mici.
Ne dau aceleasi pasiuni si actiuni complementare, lectii de viata si ne pregatesc de intalnire.
Nu conteaza pe ce continent suntem, nu conteaza culoarea sau ceea ce credem despre viata la momentul potrivit ne vom intalni.
Drumul nostru va fi comun pana la final sau doar pentru un timp, pana cand turnul de control hotaraste ca unul dintre noi sau amandoi ne vom schimba traiectoria.
Poate ca Asimov avea dreptate cand spunea ca Pamantul este experimentul unei alte planete.
Sau poate turnul de control este doar interpretarea materiala a Universului care ne guverneaza.
Imi place sa cred ca am  un controlor de zbor putin rebel care imi intersecteaza pasii cu structuri diverse de oameni. Iar pe cei care rezoneaza intr-adevar cu mine ii lasa.
Se pierd doar cei care au avut rol temporar. Uneori au fost profesori, alteori au fost lectia, uneori mi-au turnat gheata in vene, alteori au fost senzatia ciocolatei calde baute in preajma Craciunului. Toti sunt paragrafe sau capitole in jurnalul inscriptionat in mintea si sufletul meu.
Pe drumul asta am invatat sa ma bucur de lucruri marunte si sa cred ca pot chiar si atunci cand nu stiu daca mai am benzina in rezervor, am invatat ca mastile sunt multiple si ca intotdeauna mai este inca una sub cea pe care o credeai ultima si ca exista oameni care iti deschid fereastra catre curcubeul din tine.
Si, cumva ii multumesc controlorului de zbor pentru tonouri si looping-uri, pentru golurile de aer si vantul din spate, pentru elicea inca functionala si, mai ales pentru decolari si aterizari.
Sunt inca curioasa sa vad ce imi mai pregateste turnul de control la urmatoarea decolare.
Dar, pana atunci... trecem unii pe langa altii tacuti cu zambete si priviri de o secunda.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise