Moralitate 2.0

"
Moralitatea este instinctul de turma al individului" - Nietzsche
Suntem animale sociale.
Asta este cea mai mare calitate a noastra si, paradoxal, cel mai mare defect.
Ne dorim atat de mult sa apartinem si, in acelasi timp sa iesim in evidenta, sa castigam acceptarea si admiratia grupului incat sacrificam pe altarul compromisului unicitatea care ne diferentiaza si ne da valoare ca membru al grupului.
In fiecare zi preferam sa uitam ca ne-am nascut liberi si ca viata nu este un drum drept cu asfalt de pista de curse. Ne setam o directie si ne cream un alter ego pe care il scoatem la plimbare pe promenada sociala fara sa realizam ca, de fapt, este un alt personaj gri tras la indigoul unor cerinte de apartenenta.
Urmam percepte de integrare, tipare rigide care ne taie in fiecare zi aripile libertatii de gandire.
Ne suprimam liberul arbitru, cerem sa ne fie ingradite gandurile, gesturile, emotiile.
Ne ingustam orizontul pana la punctul in care totul devine difuz.
Schimbam spiritul pe sarma ghimpata a moralitatii care ne spune ce avem voie si ce nu.
Ne imaginam ca avem un "cerc sincer de prieteni" si bagatelizam penele colorate ale celor care isi pastreaza spiritul liber.
Devenim stalpii societatii, gospodine, fete si baieti cool, formatori de opinie, influenceri. Sau cel putin asa ne place sa credem. Ne mintim singuri ca suntem diferiti, ca gandim out of the box, cand, de fapt, urmam linistiti drumul trasat al turmei, propovaduind morala cu miros de tocanita chiar si atunci cand credem ca suntem rebeli.
Pentru ca totul converge intr-un singur punct: cel al acceptarii si apartenentei la turma. Chiar daca ne dorim sa fim vedetele ei.
Ne setam limite de gandire si de suflet ca sa ne potrivim in puzzle-ul social. Suntem atat de identic diferiti incat uneori ma intreb daca nu cumva suntem androizi creati de un savant fara imaginatia formelor.
Si, printre noi apar ca niste comete cei cu spirit liber.
De cele mai multe ori chair daca ii remarcam, ne grabim sa-i etichetam intr-o subcategorie pe care o uitam aproape imediat. Asta daca nu ne deranjeaza.
Pentru ca cei cu spirit liber, nu se ostenesc sa combata moralitatea si tiparele. Ele nu exista pentru ei.
Sunt cei carora nu le este teama sa-si arate culorile, slabiociunile, sa ibeasca si sa sufere, sa ierte si sa uite si sa iubeasca din nou stiind ca sunt vulnerabili.
Sunt fragili si puternici in acelasi timp tocmai pentru ca, daca ne oprim o secunda din drumul nostru predefinit si ii observam, sadesc in noi samanta indoielii fata de ceea ce credeam ca stim, fata de ceea ce credeam ca suntem.
Si, uneori, culorile lor vii deranjeaza. Si, in mod firesc, turma incearca sa-i inglobeze sau sa-i anihileze social.
Uneori resuseste.
Dar, este doar o victorie perceputa ca atare.
Pentru ca spiritele libere continua sa lumineze lumea in culorile nebanuite ale inimilor purtate la vedere.
Sunt phoenix-ii care renasc pentru a ne aminti ca ne-am nascut liberi si ca, uneori, la capatul unui drum denivelat se afla ceea ce am cautat mereu.
Sunt ca izvoarele care isi sapa drumul prin munte curatand in cale mirosul de tocanita al paradigmei autoimpuse.
Sunt cei care ne invata ca la baza oricarui lucru suntem noi si starea noastra de bine. Nu o datorie autoimpusa fata de ceilalti.
Sunt cei care ne spun: nu alege calea minimei rezistente pentru ca la final, cand "de ce" se va ridica, nu te vei mai putea intoarce.
Spiritele libere sunt cele care iti amintesc ca intotdeauna alegerea este a ta si iti deschid ochii asupra indicatoarelor de la rascruci.
Tu ce alegi?
Moralitate 2.0 sau pana colorata a Phoenix-ului?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise