Cutia cu maimute
Cand hardul computerului crapa de informatie, o transferam pe un hard extern.
Cand sifonierul sta sa cada de cate haine sunt in el, le mutam pe cele da iarna sau vara, dupa caz, in cutii si le stocam in boxa.
Dar ce faci atunci cand mintea sta sa-ti explodeze de scenarii, intrebari si persoane?
Ce faci atunci cand te-a durut, si ti-ai ocupat spatiul cu persoane toxice si cand te-ai simtit folosit si, totusi, nu vrei nici sa intorci celalalt obraz si nici sa platesti cu aceeasi moneda?
Le debarasezi si pe ele intr-o cutie.
Cutia cu maimute.
Nu este o paralela cu teoria darwinista a evolutiei. Ci doar un spatiu incapator pe categorii.
Este in acelasi timp "oubliette-ul" creierului si sufletului si o sursa de personaje si analogii.
Capacul cutiei este unul interesant si, in general cu sens unic: o data intrat primesti o identitate ca in Second life si, chiar daca mai primesti cate un update pe ici pe colo, nu mai poti iesi.
Devii un personaj al unor episoade de telenovela si subiect de terapie prin autoironie.
Cineva spunea ca unii oameni apar in viata noastra pentru o secunda, un minut sau o viata.
Unii sunt aici doar pentru lectia pe care trebuie sa o invatam, altii doar pentru a fi cu noi.
Ei bine, in Cutia cu maimute sunt stranse lectiile. Cu nume schimbate dar cu trasaturi intacte. sau, pe alocuri, usor ingrosate dar cu spinii intacti.
Cutia cu maimute este in acelasi timp cufarul cu vechituri urcat in pod si jurnalul drumului tau in personaje. E un bagaj pe care oricat de inclinat spre pozitivism ai fi, nu il poti ignora.
Sigur, poti alege sa privesti in urma cu "manie" si sa extragi un personaj doar pentru a te lamenta intr-o situatie similara sau sa alegi autoironia si sa identifici tiparele.
Cateodata deschizi cutia si pui in scena un spectacol de caractere la finalul caruia razi tu de tine si mergi inainte.
Paradoxul cutiei este ca, de fapt, fiecare "maimuta" are o dublura in tine, cel din momentul intalnirii reale cu cel din cutie iar fiecare pas pe care il faci pe drumul tau presupune un alter ego lasat in cutie.
Fiecare extragere de personaj este si o punte in timp intre tine si tine.
Pana la urma tu esti singura persoana care ramane cu tine pentru o viata. Iar Cutia cu maimute este doar jurnalul drumului si tusa de autoironie.
Cand sifonierul sta sa cada de cate haine sunt in el, le mutam pe cele da iarna sau vara, dupa caz, in cutii si le stocam in boxa.
Dar ce faci atunci cand mintea sta sa-ti explodeze de scenarii, intrebari si persoane?
Le debarasezi si pe ele intr-o cutie.
Cutia cu maimute.
Nu este o paralela cu teoria darwinista a evolutiei. Ci doar un spatiu incapator pe categorii.
Este in acelasi timp "oubliette-ul" creierului si sufletului si o sursa de personaje si analogii.
Capacul cutiei este unul interesant si, in general cu sens unic: o data intrat primesti o identitate ca in Second life si, chiar daca mai primesti cate un update pe ici pe colo, nu mai poti iesi.
Devii un personaj al unor episoade de telenovela si subiect de terapie prin autoironie.
Cineva spunea ca unii oameni apar in viata noastra pentru o secunda, un minut sau o viata.
Unii sunt aici doar pentru lectia pe care trebuie sa o invatam, altii doar pentru a fi cu noi.
Ei bine, in Cutia cu maimute sunt stranse lectiile. Cu nume schimbate dar cu trasaturi intacte. sau, pe alocuri, usor ingrosate dar cu spinii intacti.
Cutia cu maimute este in acelasi timp cufarul cu vechituri urcat in pod si jurnalul drumului tau in personaje. E un bagaj pe care oricat de inclinat spre pozitivism ai fi, nu il poti ignora.
Sigur, poti alege sa privesti in urma cu "manie" si sa extragi un personaj doar pentru a te lamenta intr-o situatie similara sau sa alegi autoironia si sa identifici tiparele.
Cateodata deschizi cutia si pui in scena un spectacol de caractere la finalul caruia razi tu de tine si mergi inainte.
Paradoxul cutiei este ca, de fapt, fiecare "maimuta" are o dublura in tine, cel din momentul intalnirii reale cu cel din cutie iar fiecare pas pe care il faci pe drumul tau presupune un alter ego lasat in cutie.
Fiecare extragere de personaj este si o punte in timp intre tine si tine.
Pana la urma tu esti singura persoana care ramane cu tine pentru o viata. Iar Cutia cu maimute este doar jurnalul drumului si tusa de autoironie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu