Bomboane

Viata te duce pe drumuri nebanuite si, uneori, iti da si bomboane. 

Deschide bomboniera de pe tejgheaua clipelor rare si te invita sa alegi. Iar astfel de momente trebuie savurate.

Stiu ca suna a cliseu. Numai ca, atunci cand universul iti da ceea ce ti-ai dorit este cazul sa lasi totul deoparte si sa te bucuri de clipa de bine.

Ne-am obișnuit sa așteptăm furtuna. Ne-am rutinat in a vana dezastre si breaking news. Navigam intre deadline-uri, apeluri video si ședințe. Cotidianul ne cotropește cu zgomote care ne sunt straine dar, paradoxal, ne populeaza mintea anihiland linistea. Alergam in cursa absurda a zilei de maine uitand sa traim orele lui astazi. Sprintam către himera lui mai târziu fără sa ne dam răgaz sa respiram aerul dimineților. Iar seara, in momentul de tihna dinaintea somnului ne dorim. 

Ne dorim liniste, ne dorim oameni, ne dorim zile si tanjim dupa locurile care ne acopera inima cu valul vrajit al senzatiei de bine. 

In graba cotidianului ne refuzam ceea ce ne atinge sufletul. Ridicam ziduri groase mintindu-ne ca siguranța este mai buna decât zările deschise. Inchidem gandurile ai visele intr-o ublieta si ne incolonam in ordinar. 

Pana cand, satula de rutina asta fara sens, Universul deschide chiseaua si ne da o lingurita cu serbet intr-un pahar cu apa rece si o cafeluta, nu o cafea, ca sa ne amintim ca sensul vietii este altul. 

Ne reimprospateaza memoria ancestrala si ne spune ca nu am fost creati pentru o cursa mercantila in jurul unei bucati de cascaval. Ne schimba directia si ne scoate din zona de comfort, culmea, oferindu-ne ceea ce ne lipsea, fie ca este vorba de zari deschise, tihna nucilor noi sparte in tinda unei case de munte, sau mirosul savanei in lumina rasaritului sau, pur si simplu, cafeaua bauta cu prieteni regasiti.

Ne dam seama ca, de fapt, in alergarea noastra oarba si incrancenata cautam doar momentele de care am uitat sa ne bucuram. Cautam bucuria scoicilor adunate in pumn pe un tarm de mare, dansul delfinilor langa barca cu tangaj ametitor, cusma de nori deasupra muntelui, vibratii gemene si alte perspective.Si suntem convinsi ca facem bine ce facem. Nu realizam ca, uneori, suntem chiar definitia nebuniei: urmam zilnic aceeasi rutina asteptand rezultate diferite. 

Nu deviem sau, doar urmam tipare predefinite care ne dau senzatia schimbarii. Dar, atata vreme cat pastram cadenta plutonului, chiar daca epoletii sunt noi, schimbarea este o iluzie.

De asta e bine sa ne oprim si sa privim atent dincolo de masuta de cafea atunci cand Universul ne ofera gustul viselor din chiseaua vietii. Pentru ca viata ne deschide drumuri nebanuite. Uneori neumblate, alteori uitate de mult intr-un colt al mintii. 

Nu ne face vant in nici o directie, ne da o lingurita de serbet, o clipa tihnita si o cafeluta aburinda a carei aroma se impleteste cu visele noastre. Si te intreaba: "Si acum? Incotro?" Decizia este intotdeauna in buzunarul de la piept. Curajul de a ne urma instinctul dincolo de "gura lumii" este mai greu de gasit. Dar mirosul familiar al cafelei iti aminteste clipele de fericire pura. Clipele in care ti-ai permis sa uiti de cotidian si ti-ai dat voie sa te bucuri. Ti-ai dat voie sa tragi in piept linistea rasaritului in savana, sa intinzi mana catre globul auriu de la orizont, sa lasi mirosul reavan sa te cuprinda si sa te simti pentru o clipa stapanul lumii. Ai inchis zgomotul obisnuintei intr-un colt al mintii si ai eliberat nevoia de spatiu absorbind vantul cu fiecare inghititura din cafeaua bauta pe capota jeep-ului vechi de armata.

Momentele de bine sunt putine si extrem de pretioase. Le aduni intr-un pumn si le presari pe rani in iarna sufletului. Te impregnezi cu senzatia unica a beatitudinii si te refugiezi in amintirea ei cand furtunile de ganduri si presiune te asalteaza.

Universul este zgarcit cu bomboanele, asa ca, atunci cand deschide borcanul e cazul sa plonjezi in el ca un copil intr-o piscina cu mingii colorate, sa te invalui in culorile, mirosurile, gusturile si imaginile starii de bine si sa picuri senzatia intr-o sticluta cu eticheta "bea-ma atunci cand viata e amara". 

Clipele si locurile in care te simti liber sunt ca pana magica a phoenix-ului din poveste. Iti ridica colturile gurii intr-un zambet pierdut atunci cand realitatea pare sa te copleseasca si te invelesc in pelerina eroului invincibil atunci cand totul pare sa se prabuseasca in jur. 

E bine sa-ti dai voie sa le savurezi, sa pastrezi in pumn mirosul savanei in lumina rasaritului si in suflet refugiul chiselei cu bomboane exclusiviste.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce te face sa te simti iubit

Usi

Cel mai pretios lucru...