Ce faci cand te doare?

 Ce faci cand te doare? Durerea aia surda, asezata care refuza orice panaceu. Durerea aia care iti seaca sufletul si iti inmoaie genunchii pana la punctul in care verticala nu mai este o optiune.

Ce faci? Ce faci cand nu poti decat sa implori mai mult timp?  Cand iti doresti o minune. Cu toata fiinta ta.  Cand nimic altceva nu mai conteaza? 

Te agati cu putere de aripile fragile ale sperantei? Lasi lacrimile sa curga antrenand  frustrarea si neputinta? Urli in tine, urletul tacut al disperarii?

Sau ridici din nou ochii si sufletul catre ceea ce este mai puternic decat tine? Te prosternezi la poarta Universului si ceri sa toarca mai incet fuiorul. 

Stii ca nu il poate opri dar ceri, te rogi si speri ca va incetini iminenta.

Stii ca momentul in care va trebui sa alegi durerea este aproape dar mai ceri o amanare.

Imagini mai vechi si mai noi ti se invalmasesc in minte, dincolo de logica si temporalitate. Ai vrea sa plonjezi in marea de franturi de momente, sa-l alegi pe cel mai bun si sa ramai acolo. Departe de inefabil. Blocat intr-o senzatie de bine.

Stii ca nu ai cum dar te agati de fiecare amintire cu determinare. Le storci de zambet si comfort, plasturi pentru ce va sa vina.

Cauti asiduu in cutia Pandorei uitata deschisa intr-un colt. Pana si speranta a ales sa paraseasca cufarul. O invoci si o rogi sa ramana cu tine si mai ceri putin timp.

Inca putin pentru zambete, pentru bucuria sincera a revederii, pentru privirile care vindeca cicatrici vechi.

Esti constient ca timpul inplorat de tine nu curge in favoarea ta. Doar mai adauga cateva taieturi care vor ustura si mai tare. Insa nu poti sa te desprinzi. Ratiunea iti spune sa lasi viata sa-si urmeze cursul. Dar nu poti. E o forma de egoism care cere inca putin. Stii ca esti egoist. Ca poate ar fi mai bine sa te opresti si sa savurezi ce a mai ramas. Cu toate astea mai cerșești inca o farama de clipa. 

Ramai blocat in nevoia acuta de timp care sa amane durerea. Nu reusesti sa treci mai departe. Nu vrei sa lasi tristetea sa te ajunga.

Si totusi, ce faci cand te doare? Cand nu mai poti amana inefabilul?

Faci pace cu tine, ridici capul, infrunti demonii suferintei si iti pui speranta in podul de dincolo de curcubeu.