Oamenii baterii

 

Exista oameni baterii. Te incarca instant cu o energie debordanta. Te intrebi unde au stat ascunsi. Sau pe unde ai fost tu de nu i-ai vazut. Iti dau senzatia ca lumea a ridicat valul de pe o realitate paralela si te-a conectat brusc cu o bucurie de viata la fel de ireala ca un film de la Bollywood. 

Nu mai stii de cand nu ai mai ras cu pofta, din toata inima si cu toata gura. Ai pierdut notiunea timpului dar nu afundat in viata traita ci ratacit in labirintul obligatiilor si traditiilor importate sau autoimpuse. Ai pierdut bucuria pe soseaua terna catre varful unei ierarhii pe care altii te-au facut sa o cauti. Ai lasat inocenta la usa compromisului si zambetul real in anticamera mastilor de carton. Te misti in realitatea unei butaforii absurde si agresiv colorata  in timp ce pastelul gesturilor simple se topeste in zgomotul socialului acceptat.

Numai ca linia dreapta nu exista cu adevarat. Sau cel putin nu face parte din real. Si atunci, cand drumul se inclina, dupa o curba in ac de par, peisajul se schimba iar cotidianul comod si cunoscut dispare inghitit de un univers paralel cu imbratisari reale, zambete largi si oameni a caror vibratie te incarca si iti schimba macazul. 

Brusc lucrurile se limpezesc si piesele lipsa apar din neant si se aseaza cuminti cu firescul senzatiei de acasa. Iti vine sa privesti peste umar si, poate, o faci doar pentru a-ti lua ramas bun de la tine cel care se lasa golit de ultima picatura de seva pentru a umple cupa secata a negustorilor de vise.

Dupa curbele stranse, cand drumul pare ca se ingusteaza, daca iti ridici ochii din pamant ii vezi. Cu inima si casa deschisa, oamenii baterii te iau de mana si iti aduc aminte cum suna rasul adevarat. Nu cel cu subinteles, rautacios sau ipocrit. Nu. Ras adevarat sanatos mirosul salcamilor in floare. 

Sigur ca numele de oameni baterii nu are nici o conotatie tehnica, are insa o legatura cu matematica. Cea legata de ecuatia bratelor deschise si a placerii de a oferi farame de soare si un cer de un albastru incredibil impreuna cu un pahar de vin.

Sunt oameni care iti ofera otrava pe platouri aurite si mai sunt acei oameni care iti intind o cana de lut cu vin de casa si te incarca.  Gesturile simple sunt cele care iti refac conexiunile pierdute cu strunele inocentei. Usa deschisa larg iti da instant o senzatie de bine, comod si bun iar mirosul florilor de salcam alunga derizoriul dincolo de granita uitarii. 

Oamenii baterii te poarta intr-o vacanta cu miros de copilarie si sotron si te invata ca puntile subrede trebuie daramate iar cele catre oameni reali trecute. Iti ofera o picatura din sufletul lor si abia atunci realizezi cat de insetat erai de vantul prin salciile vietii traite din plin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce te face sa te simti iubit

Usi

Cel mai pretios lucru...