Cand soarele se uita peste umar

 

Uneori pleci la drum insotit de ploaie, insa, la un moment dat, cand lumina zilei sta sa cada, soarele priveste peste umar si iti ridica colturile gurii intr-un zambet care anticipeaza o noua zi fara burnita. 

Il vezi in oglinda retrovizoare si iti da curajul de a privi inainte si de a infrunta noaptea care se apropie. Nu vezi curcubeul, nu ai cum, dar il simti cu ultima raza de soare care coboara in apus. E promisiunea Universului pentru ziua de maine. Cumva simti ca o mana nevazuta te mangaie parinteste pe cap si iti indreapta pasii catre rasarit.

Soarele care se uita peste umar iti da curajul de a scoate masca integrarii, de a trage in piept mirosul de grau nou si de a te bucura de macii rosii itindu-se din lanul care margineste drumul. 

Ultima geana a apusului alunga ceata angoaselor coborata deasupra gandurilor si iti da merinde pentru visele care pareau imposibile. Cand soarele se uita inapoi iti ridici capul si incetezi numaratul dalelor pe drumul gri al cotidianului. Privesti inainte drumul invaluit incet de inserare si indraznesti sa-ti spui ce iubesti. Zambetul lumineaza drumul si o senzatie de bine te invaluie alungand oboseala adunata din clisee si orgolii inutile. Esti acolo si in alta parte in acelasi timp. Stii ca, paradoxal, te indrepti catre ceea ce iubesti si asta iti este suficient ca sa strabati si ultima suta de km. 

Esti tu cu muzica ta si zambetul soarelui la apus in suflet. Nu ai nevoie de mai mult ca sa te deschizi catre tine si sa lasi iubirea sa-ti culeaga osteneala.Te gandesti la gesturi, vorbe si priviri. La bucuria sincera din ochii cainelui sau a celui de langa tine. La prietenii resuscitate dupa ani de tacere si la oameni care iti incalzesc inima chiar daca se afla la mii de km.

Rememorezi imbratisari pierdute in spatiul cuvintelor nerostite si zambete reale langa focuri de tabara de mult stinse. Iti rasuna in minte franturi de conversatii cu iz filosofic tarziu in noapte la finalul unui "bairam" si simti gustul cafelei baute in exces in serile de bridge prelungite pana la ivirea zorilor. Franturi de viata traite pe repede inainte sau in slow motion impletindu-se pe roata de tors a Universului. Fiecare moment iti readuce o bataie de inima intr-o alta frecventa si iti aduce aminte ca suntem energie. O energie insufletita de iubire, de iubire in toate formele ei. Neingradita si neintinata de directia concreta si acceptata de social si biserica. Cea pe care o gasesti in firul de iarba care invinge zapada, in puiul de antilopa care se ridica imediat dupa ce a fost fatat, in zambetele oamenilor care nu te cunosc si in acel buna ziua al oamenilor de la tara. 

Iubirea nu este un obiect sau o persoana. Este o senzatie,  adierea unui gand si, uneori atingerea unei aripi de fluture. Este supararea pe tine insuti si greselile de incepator. Este o mana care iti intinde un antinevralgic si o bataie pe umar insotita de "si maine e o zi". Este gestul random de a mangaia cainele care se apropie de tine in benzinarie si impulsul de a adopta o matza zgribulita gasita pe strada. Este in gesturile mici si vorbele innodate si in adierea vantului prin salcii.

Iubirea este soarele care se uita peste umar intr-o zi ploioasa anuntand zorii unei zile senine pentru ca tu sa zambesti catre amintiri si ceea ce va sa vina. 

Iar soarele se uita peste umar pentru ca tu sa nu uiti ca ploaia poate fi oprita cu zambet si culorile apusului.