Bariere


Suntem limitati doar de barierele autoimpuse sau acceptate. Numai ca, de cele mai multe ori, este nevoie ca cineva sau ceva sa te zgaltaie bine ca sa realizezi acest lucru. Ne dam voie sa existam doar in tipare. Ne dam voie sa visam limitat. Numim asta "adaptare la realitate", "pragmatism", "integrare". In general temeni cu "greutate" si, de fapt lipsiti de continut.

Pana la urma, ce inseamna adaptarea la realitate? Care este reperul? In contextul in care traim intr-o lume plina de iluzii, care este realitatea la care ar trebui sa ne adaptam? Care este punctul in care ne simtim confortabil? Si care este limita de compromis?

Ne adaptam din secunda in care ne nastem. La mediu, la zgomot si liniste, la familie si societate, la valul de informatii. Si tanjim dupa pauze in timp. Dupa momentele in care timpul si necesitatea adaptarii se suspenda. Dupa clipele in care putem privi in jurul nostru si putem evalua cinstit si fara priviri peste umar unde ne aflam de fapt. Care sunt zidurile ridicate de noi si care sunt cele ridicate de altii pentru a ne tine intr-un loc. Care sunt barierele noastre naturale si care sunt cele autoimpuse prin acceptare. 

Stiu ca nu exista doar alb si negru, asa cum ochiul uman nu poate percepe integral spectrul luminii. Stiu ca este nevoie de un anumit procent de gri pentru a continua si ca orice treapta urcata are in spate o anumita cantitate de compromis. Numai ca avem tendinta de a cauta supa calduta. Compromisul care ne da iluzia de bine desi este doar calea minimei rezistente. Supa calduta, insa, nu este panaceul universal pentru nesiguranta, frica si lipsa de incredere in noi sau in ceilalti. Supa calduta este ok o perioada, apoi, oricat ei pretinde ca nu e asa, nu mai are gust. Sau capata gustul frustrarii, al gunoiului ascuns sub pres si al scheletilor din dulapul unei vieti "integrate" in social. Nu te gandesti sa iesi din ea. Si, de ce ai face asta? Esti un animal social, asa ca ai nevoie de acceptarea si validarea celorlalti. Si, atat vreme cat pastrezi linia si nu te apropii prea mult de ziduri si bariere poti chiar sa-ti imaginezi ca ai un orizont larg.

Pana la urma, tiparele si barierele vin cu avantaje la pachet: ierarhie, subzistenta sau chiar opulenta, integrare sociala si chiar pozitionare pe o treapta superioara , validare si apartenenta. Si, atunci, de ce sa schimbi un drum bine planificat? Fara surprize consistente si fara emotii iesite din comun. Oricum pentru asta ai Netflix si social media. Poate si teambuilding-uri si o vacanta exotica. Privesti catre excentrici, catre cei care isi cauta limitele si incearca sa le depaseasca din comfortul sablonului si, oricat ai pretinde, nu intelegi pana la capat. Sau nu te intereseaza. E un fapt divers si atat.

Exista insa momente in care ceva sau cineva iti rasuceste imaginea creata despre viata si darama un zid, ridica o bariera si iti da un sut care te proiecteaza in afara zonei tale de comfort. Socul nu este de neglijat dar abia atunci deschizi ochii.

In momentul in care cineva iti trage covorul de sub picioare, pret de o secunda ramai suspendat intre lumi si timpuri, intre ceea ce stii si ceea ce ar putea fi. Sigur, te poti agata de orice fir care sa te aduca inapoi in siguranta cunoscuta, chiar daca deja te-ai saturat de nuantele de gri. Sau poti alege culorile vii ale posibilitatilor neexplorate. Poti alege sportul extrem al indepartarii limitelor si al cursei fara miza catre maine. Poti alege sa vezi si sa asculti. Sa vezi cine esti cu adevarat si sa asculti vocea care iti sopteste ca ai capacitati pe care le-ai ingradit si pe care ai putea sa le sondezi.

Evident, o alegere buna ar fi o cafea cu ego-ul tau la cafeneaua Universului. S-ar putea sa primesti un latte cu praf de stele care sa-ti limpezeasca sufletul si gandurile si sa-ti dea imboldul necesar catre culorile tiparelor sparte. E posibil ca viziunea despre realitate sa ti se schimbe si sa alegi sa-ti creezi propria realitate. E posibil sa-ti cumperi echipament pentru sportul extrem al autenticului si sa incepi sa cauti spiritul culorilor in ceilalti. 

Odata ridicate barierele nu exista garantii. Culorile sunt deopotriva luminoase si intunecate, iar cei pe care ii intalnesti dincolo de nonculoare pot fi lectii sau binecuvantari. Siguranta si comfortul te vor atrage in continuare dar, odata pornit e posibil sa le vezi din alt unghi si, poate , sa le reconfigurezi. 

Odata ridicate barierele totul depinde de tine. Iti cufunzi palmele in marea de posibilitati si alegi. Nu exista alegeri gresite. Doar culori pe care nu le-ai stiut pana acum. Indiferent ce culoare alegi ai grija sa se asorteze cu sufletul. Restul vine de la sine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce te face sa te simti iubit

Usi

Cel mai pretios lucru...