Momente NU

Sunt momente in care NU. Nu poti si nu vrei. Nu mai gasesti forta necesara sa combati cu zambete de complezenta grobianismul si tovalul ridicate la rang de "asa sunt eu". Iti ridici de pe nas ochelarii cu lentile roz prin care ai insistat sa privesti si, de data asta, vezi mai bine si recunosti, chiar daca asta e partea nu tocmai comoda, ca uneori insisti sa vezi panselute acolo unde nu exista decat ciulini uscati.

Sigur ca nu esti dispus sa iei o hotarare radicala, mai ales cand tu ai pus fundite si ambalaje roz bombon peste ceea ce ai vazut de la inceput si nu ai fost dispus sa admiti. Din orgoliu ai continuat sa privesti prin lentilele de culoarea acadeleleor si ai inghitit cu noduri fiecare bucata de toval servita pe farfuria "sinceritatii absolute". 

Ai stiut de la inceput ca nu asa arata sinceritatea. Ai stiut de la inceput ca este doar un subterfugiu pentru exacerbarea unui egoism var bun cu nesimtirea. Sub poleiala "sinceritatii"primesti bull shit cu polonicul si, pentru ca te incapatanezi sa porti lentile care deformeaza realitatea, uneori pretinzi ca este magiun.Sigur ca, pe masura ce cantitatea de bull shit creste, ea iti este prezentata ca avand proprietati terapeutice vecine cu cele ale mierii de Manuka.

Problema nu este la promotorul 'franchetii absolute". Nu. Cel care trebuie sa isi asume fie rahatul fie eliberarea esti tu. Tu esti cel care are de purtat o discutie cu vanitatea. Iar asta nu este chiar comod.

Doar ca, la un moment dat, te ciocnesti frontal de un panou pe care scrie NU. Si atunci, in momentul NU indulcesti situatia cu un flat white si iti infrunti orgoliul. Sigur ca nu iti convine. Dar, deja, este din ce in ce mai greu sa suporti atata "sinceritate". Odata ce iti asumi ca tu esti singurul vinovat pentru circumstantele in care te afli, motivele de NU incep sa se buluceasca. 

Nu esti tu responsabil de fericirea sau nefericirea cuiva. Nu tu esti responsabil pentru scheletii din dulapurile altora si, cu atat mai putin, de infatuarea si atitudine atoatestiutoare care ascunde un interior gaunos. Nu e cazul sa te simti vinovat de dramele si frustrarile neasumate ale altora si nici nu esti tu cel care trebuie sa repare greselile lor.

In plus nu tu administrezi angoasele si presiunile celuilalt si nici nu esti un panaceu universal pentru lectiile karmice si, categoric nu esti duhul din lampa care indeplineste si dorintele nerostite.

In momentul NU realizezi ca tot ce ai realizat a fost sa incurajezi comportamentul grobian prin lipsa ta de reactie. Si asta pentru ca grobianul va apasa intotdeauna butonul reticentei de a-i raspunde cu aceeasi moneda. Grobianul pretinde. Lui i se cuvine. Numai ca, la schimb nu ofera nimic. Ba chiar se comporta ca si cand si-a cerut doar drepturile. pretinde ca este un pachet complex, cand, de fapt, daca te apuci sa desfaci ambalajul, constati ca sub stratul subtire de poleiala este o mare doza de autosuficienta fara fundament si o si mai mare doza de ingalare fizica si spirituala. Nu exista compasiune, sensibilitatea este doar de fatada iar tovalul este tatuat pe alocuri ca sa para piele fina.

In ziua NU, cand dai vacanta orgoliului si iti bei cafeaua cu tine recunosti ca nu ti-a placut niciodata gustul acestui cocktail de "sinceritate" si ca ai lasat lucrurile sa curga nu numai din orgoliu ci si din reticenta de a confrunta rasfatul penibil al solicitarilor permanente. Si iti asumi. Iti asumi ca nu ai facut cea mai buna estimare, iti asumi ca ai lasat lucrurile sa mearga intr-o directie care te face sa te simti inconfortabil si iti asumi ca ai dat adevarul pe o comoditate de moment.

Te dai un pas in spate, arunci cat colo ochelarii cu lentile roz si iti asumi discomfortul evaluarii. Si, oricat de tare iti displace, stii ca e cazul sa iti asumi si rambursul sacului cu "franchete" si, intr-un mod sau altul, si eliminarea sursei de bull shit. Pentru ca ...NU.